2479 rezultate pentru fluxuri

ROMÂNI CELEBRI ... DAR NECUNOSCUŢI ÎNCĂ

Putem observa cu stupoare cum chiar unii români afirmă despre locuitorii acestei ţări că ar fi doar nişte „barbari" încă de pe vremea dacilor, care n ar fi ştiut nici măcar să scrie (cum prezintă în unele articole „Academia Caţavencu") şi că românii sunt şi acum „codaşii Europei"! Astfel de afirmaţii pot fi semne de incultură crasă sau, de cele mai multe ori, de rea voinţă, ce apare ca un rezultat al oportunismului unor ziarişti care nu urmăresc altceva decât banii care vin din Vest sau de la Est.
Şi pentru că autorii celui mai popular dicţionar occidental Larousse nu vorbesc deloc de români ca naţiune importantă pentru dezvoltarea civilizaţiei umane, vom prezenta o serie de inventatori de marcă originari din România, sau personalităţi mondiale de primă mărime care aparţin acestui neam, dar care din păcate nu sunt cunoscuţi, deoarece se pare că mass media românească este mult mai preocupată de cazuri stupide care nu au nici o valoare umană şi naţională.

* Rachetele expediate de la Cape Kennedy şi aripile „Delta" au fost inventate la Sibiu încă din 1555! Onest, Robert Charroux a semnalat acest eveniment, cu toate amănuntele necesare şi cu o firească uimire că „istoria oficială" a „reuşit" să l neglijeze… Racheta spaţială cu trei etaje de carburant solid („model Cape Kennedy") a fost inventată în 1529 şi trimisă în spaţiu cu succes în 1555, în prezenţa a mii de spectatori. Performer: Conrad Haas, şeful Depozitului de Artilerie de la Sibiu (1550 1570). Această informaţie şi următoarele provin dintr un vechi manuscris descoperit de prof. Doru Todericiu, în 1961, la biblioteca din Sibiu. Lista invenţiilor menţionate în manuscris conţine: rachetă cu două etaje de ardere (1529); rachetă cu trei etaje (1529), baterie de rachetă (1529), căsuţă zburătoare (1536), experimentarea principiului arderilor necesare la racheta cu mai multe etaje (1555), utilizarea aripioarelor de stabilizare având forma literei delta (1555)…
„Căsuţa zburătoare", propulsată în aer de rachetă, nu era nimic altceva decât anticiparea cabinei spaţiale folosită de cosmonauţi începând cu anii 50!… În lucrare erau menţionate şi pulberile lui Ioan Românul din Alba Iulia.
* Radioactivitatea artificială a fost descoperită de o savantă de la Facultatea de Ştiinţe Bucureşti, şi însuşită apoi de Marie Curie (de origine iudaică) şi întrebuinţată pentru distrugere.
Cerând un grad superior la facultate, savanta româncă îi scria regelui Carol al II lea:
„Numirea mea s ar putea face pe aceeaşi cale excepţională ca şi a domnilor recomandaţi de dl. Perrin, ca o recompensă a descoperirii radioactivităţii artificiale, care este a mea şi de al cărui fruct s a bucurat d na Joliot Curie, recomandată de însuşi dl. Perrin pentru Premiul Nobel. (…)Domnul Decan al Facultăţii de Ştiinţe şi o parte din profesori mă sacrifică pentru a nu i nemulţumi pe dl. Perrin şi pe soţii Joliot Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie."
Veşnicile „plecăciuni" faţă de cei de afară, bogaţi, deci deştepţi şi merituoşi! Nedreptăţita savantă înfiinţase din proprie iniţiativă Catedra de Radioactivitate de la Facultatea de Ştiinţe Bucureşti…
* 1827 Petrache Poenaru (secretarul lui Tudor Vladimirescu) este inventatorul stiloului (tocul rezervor).
* 1858 Bucureşti primul iluminat cu petrol al unui oraş din lume şi prima rafinare a petrolului.
* 1880 Dumitru Văsescu construieşte automobilul cu motor cu aburi.
* 1881 Alexandru Ciurcu obţine un brevet din Franţa prin care prevede posibilitatea zborului cu reacţie.
* 1885 Victor Babeş realizează primul tratat de bacteriologie din lume.
* 1886 Alexandru Ciurcu construieşte prima ambarcaţiune cu reacţie.
* 1887 C. I. Istrate Friedelina şi franceinele.
* 1895 D . Hurmuzescu descoperă electroscopul.
* 1899 C .I. Istrate o nouă clasă de coloranţi.
* 1900 Nicolae Teclu bacul cu reglarea curentului electric şi gaz.
* 1904 Emil Racoviţă biospeologia
* 1905 Augustin Maior telefonia multiplă
* 1906, 18.03 Traian Vuia avionul cu tren de aterizare pe roţi cu pneuri; cu „Vuia I" acesta reuşeşte prima decolare fără să folosească nici un mijloc apărător, numai cu aparate aflate la bord (în fapt, primul avion din istorie).
* 1906 A.A. Beldiman aparatul hidraulic cu daltă de percuţie pentru sondaje adânci.
* 1908 Lazăr Edeleanu prima rafinare în lume a produselor petroliere cu bioxid de sulf.
* 1908 Acad. Nicolaie Vasilescu Karpen „pila Karpen", care funcţionează încă, neîntrerupt, de aproape 100 de ani!
* 1910 iunie Aurel Vlaicu lansează primul avion din lume fuselat aerodinamic.
* 1910 Tache Brumărescu maşina de tăiat sulf.
* 1910 Ştefan Procopiu efectul circular al discontinuităţilor de magnetism.
* 1910 Gh. Marinescu tratamentul paraliziei generale.
* 1910 Henri Coandă reuşeşte primul zbor al unui avion cu reacţie (fabricaţie proprie).
* 1910 Ioan Cantacuzino „fenomenul Cantacuzino" (aglutinarea unor microbi).
* 1913 1916 Ioan Cantacuzino vaccinarea antiholerică (metoda Cantacuzino)
* 1916 D . Danielopolu acţiunea hipertensivă a digitalei
* 1918 Gogu Constantinescu întemeiază o nouă ştiinţă: sonicitatea.
* 1920 Emil Racoviţă pune bazele Institutul de Speologie Cluj (primul din lume)
* 1920 ing. Gheorghe Botezatu a calculat traiectoriile posibile Pământ Lună, folosite la pregătirea programelor „Apollo" (al căror părinte a fost sibianul Herman Oberth); el a fost şi şeful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetei „Apollo" care a dus primul om pe Lună (ca un fenomen de sincronicitate Apollo a fost unul dintre Gemenii Divini…)
* 1921 Aurel Perşu automobilul fără diferenţial, cu motor în spate (de forma „picăturii de apă")
* 1921 Nicolae Paulescu descoperă insulina; pentru că era un anti mason virulent, Premiul Nobel l au primit canadienii F. Banting şi J.R.J. McLeod pentru această descoperire…
* 1921, decembrie Ştefan Procopiu Fenomenul Procopiu (depolarizarea luminii)
* 1922 C.Levaditi şi Sazevac bismutul ca agent terapeutic împotriva sifilisului.
* 1925 Traian Vuia generatorul de abur cu ardere în cameră închisă şi cu vaporizare instantanee
* 1930 Elie Carafoli avionul cu aripă joasă
* 1933 Henri Coandă aerodina lenticulară (farfuria zburătoare)
* 1938 Henri Coandă - efectul Coandă
* 1938 Henri Coandă discul volant.
* 1952 Ana Aslan gerovital H3
O sincronicitate uimitoare a fost sesizată de unele persoane: vehiculul descris de profetul biblic Ezechiel a fost asemuit cu ingenioasele centuri zburătoare testate de americani în 1961, dar, deşi americanii au fost creditaţi ca autori ai invenţiei, adevăratul inventator este Justin Capră care, în 1958 a proiectat, realizat şi zburat cu un astfel de aparat. Acum, acest aparat a fost îmbunătăţit şi este folosit (cu o autonomie de 30 40 minute) pentru salvarea rapidă de pe platformele marine şi pentru supravegherea zonelor forestiere.

Un crater de pe lună poartă numele lui…Spiru Haret
Aceasta deoarece savantul român a demonstrat că axa mare a elipsei pe care se deplasează Pământul în jurul soarelui este de o mărime variabilă, creând premisele de bază ale astrofizicii moderne.
Mai putem semnala existenţa unor personalităţi, adevăratele "vârfuri de talie universală" apărute dintre minorităţile din România, în toate domeniile. Un exemplu de prim rang: prof. Herman Oberth, un sas din Sibiu, considerat „părintele navigaţiei spaţiale"şi, de asemenea, profesorul lui Werner von Braun, şeful programului rachetelor americane „Saturn".
O altă idee propagată destul de puternic în societatea românească de astăzi este că, deloc mândri cu originea lor, unii dintre români afirmă că toate aceste prilejuri de mândrie naţională ţin doar de domeniul trecutului, că România de astăzi ar fi… o „ţară bolnavă", fără civilizaţie, fără personalităţi marcante, ea fiind mereu „codaşa Europei"
Pentru a contracara astfel de teorii negativiste, menite să i ţină pe români „la locul lor"(şi depărtându i de tradiţia şi sufletul neamului românesc), teorii stabilite de cei ce se doresc "Atotputernicii Lumii" , Iluminaţi, sau francmasoni, vom oferi şi o serie de realizări ale geniului românesc ale ultimilor ani:
Dr.fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, a realizat un CD ROM (din sticlă) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decât a unuia obişnuit. Pe 5 astfel de CD uri ar putea fi stocată întreaga Bibliotecă a Academiei Române, iar informaţiile ar putea rezista…5.000 de ani!!! În noiembrie 1999, invenţia sa a fost premiată cu medalia de aur la Salonul Mondial al Invenţiilor „Bruxelles Europa", iar autorul doreşte cu orice preţ producerea de serie în România. Dar forurile din România întârzie la nesfârşit formalităţile…
Constantin Pascu a realizat în anul 2000, în premieră mondială, un aparat care purifică aerul în spaţiile de locuit: distruge bacteriile din aer, reţine praful şi fumul de ţigară, atmosfera devenind „ca în salină sau pe litoralul marin ". Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!…
Petrică Ionescu este cel mai important regizor de operă după Zefirelli (afirmaţie făcută de George Astaloş, în ian.2001)
România a câştigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de mulţi drept cel mai inteligent joc de cărţi) pe Internet, în 16.11.2000 (107 75 cu SUA în finală).
Hackerii români sunt consideraţi printre cei mai buni (şi mai periculoşi) din lume. „Distracţia" (conform declaraţiei lor, ei nu fură informaţii, ci doar doresc să îşi dovedească … valoarea) celor „5 magnifici de la Răsărit" a obligat CIA să trimită o delegaţie la Bucureşti… Printre site urile "sparte" de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc…

La salonul invenţiilor de la Geneva (aprilie 2001), România s a clasat pe locul I în privinţa numărului de premii obţinute şi pe locul II (după Rusia) ca număr de invenţii prezentate. Adică a luat premii pentru toate cele 62 de invenţii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegaţia română s a mai întors de la Geneva şi cu 4 premii speciale din partea delegaţiilor altor ţări, un premiu de creativitate (pentru Ionuţ Moraru invenţia „Biomer"), Medalia expoziţiei şi Diploma salonului pentru contribuţia excepţională în promovarea invenţiilor.
Prof. Ştefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universităţii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasă şi în Consiliul Director al prestigioasei instituţii britanice. Posesoare a două certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, Şefa Clinicii de Neurologie din Cluj Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. În plus, medicul român a primit şi medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numită şi în conducerea acestei unităţi.
Dr. Maria Georgescu , eleva prof. Ana Aslan şi director al institutului cu acelaşi nume, a avut o serie de pacienţi celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, J.F.Kennedy, Charles de Gaulle, preşedinţii Suharto şi Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), prinţul Agacan (cu soţia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy, etc.
La olimpiada internaţională de matematică de la Washington (iulie 2001), elevii români au obţinut o medalie de aur, două de argint şi trei de bronz. Ei sunt din Galaţi, Arad, Vâlcea şi Constanţa. Participarea la olimpiade internaţionale de matematică şi fizică: 500 de elevi din 83 de ţări…
Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galaţi) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internaţionale şi Balcaniadă… Fireşte, el a fost „racolat" imediat de americani, optând pentru Universitatea din Princetown (SUA)…
Ştefan Cosmin Bucă, Maria Popa şi Mihai Ivănescu au fost nominalizaţi, în vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de către instituţii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalţi participă la programe în colaborare cu NASA.
Nicu Mincu din comuna Iveşti (Galaţi) vindecă diverse boli cu leacuri şi ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arată ca la 50, pentru că, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tinereţii…
România este pe primele locuri în lume la… exportul de inteligenţă. De exemplu, la „Microsoft", a doua limbă vorbită este româna, iar la NASA mulţi dintre specialiştii de prim rang sunt tot români…

Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite săli de gimnastică din SUA (Manhattan New York). Emigrat în 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clienţii săi numărându se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Berger, Susan Sarandon, Mick Jagger, ş.a. Celebrele casete video lecţii de fitness produse de Cindy Crawford începând din 1992 au fost realizate împreună cu antrenorul său, Radu Teodorescu, care doreşte să înfiinţeze în România primul institut din lume de pregătire a profesorilor de educaţie fizică în fitness pentru adulţi…
Nicolae Bălaşa ( 39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteşte mental mai rapid decât calculatorul (înmulţiri, împărţiri, ecuaţii de gradul II, radicali de ordinul III şi IV)! Fost inginer la Uzina Mecanică Filiaşi, din 1994 Nicolae Bălaşa este actualmente şomer…
Ion Scripcaru, strungar şi lăcătuş mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu găseşte de 4 ani, 15.000 USD pentru a şi realiza invenţia epocală (până la proba practică): motorul care nu consumă nimic! Acesta ar trebui să funcţioneze pe baza gravitaţiei, fiind în fapt „instalaţie mecanică amplificatoare de putere, capabilă să transforme forţa statică gravitaţională în lucru mecanic ". „S ar închide toate centralele nucleare", spune el. Numai că OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci)a refuzat să i breveteze invenţia în lipsa unei machete funcţionale, doar pe baza schiţelor. Petre Roman şi Ministerul Cercetării şi Tehnologiei l au tratat cu indiferenţă (1997), iar sponsorii nu se înghesuie (ca şi statul) să i asigure cei 15.000 USD necesari…
Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reuşit teleportarea unei particule. O aplicaţie a acestei invenţii: criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc în 4 iulie 1997, în laboratoarele din Bristol (Anglia) ale celebrei firme „Hewlett Packard". Pe vremea lui Ceauşescu, Sandu Popescu a reuşit "performanţa" de a fi şomer în România…
Ioan Davidoni ( 52 de ani), un bănăţean sărac material dar bogat în idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul în care ne pierdem cea mai mare bogăţie: inteligenţa şi inventivitatea. Angajat al fabricii de sticlă din Tomeşti (Timiş), pentru care a realizat, în câţiva ani, 45 de invenţii şi inovaţii, el a fost disponibilizat când a îndrăznit să şi ceară drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adică… de 4 ori greutatea sa în aur!) şi apoi a fost reangajat ca muncitor… „din milă"!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat două invenţii de excepţie: un recuperator de peliculă de ţiţei şi pantofi magnetici antistress ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani… Prima invenţie valorează miliarde de dolari în Vest, a doua a înregistrat o inutil la OSIM, pentru că atât chinezii cât şi americanii i au furat şi folosit invenţia cu un profit imens. De exemplu, în SUA s au vândut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari… În acest timp, statul român ignoră în continuare o invenţie, într adevăr de miliarde…
Anonim născut la 14.11.1902, în Câmpina este redescoperitorul tratamentului cu lumină. Prietenul său, Albert Einstein l a avertizat: „Eşti un visător. Cine crezi că o să ţi permită să distrugi întreaga industrie farmaceutică şi să revoluţionezi medicina? " Mai târziu, Elena Ceauşescu i a propus, prin intermediari, să i cedeze invenţia… Până la urmă, avea să ajungă prioritatea neuropatologului Peter Mendel, ca atâtea alte invenţii româneşti „pierdute" în străinătate …
- În 1991, Carol Przybilla a înregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe invenţia sa mai veche, neconcretizat nici până acum. Între timp, principii incluse în tehnologia aparatului au fost utilizate în realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicaţii militare malefice…
C.P. Carol Przybilla a mai realizat şi alte invenţii deosebite: turbină cu combustie internă (1958, vândută de statul român firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit închis (1959), motor eliptic, fără bielă (vândută Japoniei şi folosită în celebrele motociclete japoneze), armă defensivă antitanc (anii `90).
Justin Capră este un inventator celebru al României, din păcate mereu tratat cu indiferenţă (chiar ostilitate) de autorităţile statului, condiţii în care nu e de mirare că unele din invenţiile sale (de miliarde de dolari) i au fost pur şi simplu furate de americani…
În 1956, la nici 25 de ani, Justin Capră a inventat primul rucsac zburător , un aparat individual de zbor. După 7 ani în care „semidocţii savanţi" l au tratat cu dispreţ pentru că era doar tehnician şi nu inginer, în 1963, americanii Wendell Moore, Cecil Martin şi Robert Cunings au preluat invenţia din România şi au lansat o în fabricaţia de serie…
În 1958, Justin Capră a realizat prima variantă a rachetonautului, cu care s a ridicat de la pământ la… Ambasada SUA din Bucureşti. Rezultatul: invenţia a fost şi aceasta furată şi brevetată în 1962 de Wendell Moore („specializat" deja!), iar inventatorul… a fost arestat de Securitate pentru că ar fi dorit să fugă din ţară cu aparatul său…
Justin Capră mai este şi realizatorul celui mai mic autoturism din lume, „Soleta", care consumă … 0,5l/100 km şi al unei motorete unică în lume ce funcţionează cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km autonomie cu o încărcare).
Mihai Ruşeţel a inventat motorul cu apă! „Cazul Ruşeţel", este elocvent pentru geniul românesc dar şi pentru „talentul" cu care ne risipim forţele şi putem să ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM în 1980 şi a fost brevetat în …ianuarie 2001 . Până atunci, Securitatea l a şicanat pentru refuzul de a cesiona invenţia statului, iar în februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca şi consilier tehnic la „Mercedes" (2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea invenţiei… Motorul său se bazează, ca principiu de funcţionare, pe „ cazanul Traian Vuia", invenţie folosită încă la locomotivele Diesel electrice pentru încălzirea vagoanelor. Poate fi utilizat în domeniul transporturilor terestre şi navale, în locul turbinelor din termocentrale, şi chiar a centralelor termoelectrice.
În lume, mai există două brevete în domeniu (Japonia şi SUA), dar acestea nu depăşesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitând combustibil solid sau lichid. „Motorul Ruşeţel" foloseşte drept combustibil doar apa, şi are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie iniţială fiind o banală baterie de maşină. Datele tehnice preconizate de a patra sa machetă (10 l/100 km consum de apă, 70 km/h viteza maximă) pot fi îmbunătăţite la realizarea prototipului: un motor cu apă montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia, ing.Constantin Stroe, care cunoaşte acest proiect chiar din 1980, a afirmat că este dispus să ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului şi a declarat, încântat. „Reuşita ar fi un miracol, şi cred că în asemenea caz ar trebui să se inventeze pentru acest om Premiul Super Nobel"

Recapitulare de bun simt,
(care aveţi căuşul minţii mai mic, sau suferiţi de „nimic-concisul” recent, citiţi pe diagonală, tot se va prinde ceva…!)

Nu aş fi vrut să scriu acest articol, deoarece în mod sigur o să-mi parvină din nou critici sterile sau laude deşarte. E şi ce, până la urmă, de-aia se va opri soarele de pe cer sau pământul din rotaţie! Cursul atacurilor şi laudelor trebuie impetuos puse la punct. Laudele nu mă mulţumesc deoarece sunt numai laude şi mai trebuie să spun că eu doar am redescoperit ca orşicare dintre voi filonul autentic al credinţei nedisimulate şi a neamului în care trăiesc. Bine, bine, am scris şi altfel, dar nu neapărat critic sau obraznic. Criticile le accept ca cealaltă parte a adevărului, dar dacă sunt de bun simţ, de la oameni de bun simţ şi bazate pe adevăruri, nu deşănţate! Eu nu scriu pentru mine şi pentru orgoliul meu, ci pentru adevăr şi dreptate, în duhul iubirii autentice de om şi Dumnezeu!-cred ca propoziţia asta ar arăta mişto pe prima pagină a cărţii sau undeva unde incepe cartea sau pe coperta pe spatele cărţii acolo unde se prezintă autorul !
În articolul „2006” vorbeam despre orwellianul an în care vieţuim, despre Armata, care cu aceiaşi bocanci cu număr mare şi maşini de război depăşite, bagă la înaintare „carnea de tun” a fiilor acestei ţări, mai ales unde nu ne fierbe oala. Indiferent de ce-ar zice unii sau alţii, nu avem ce căuta şi ce apăra acolo. Am scris acolo şi despre Biserică, cu durere, despre „iubirile eşuate în putere” şi altele, altele…apoi politichia noastră cea de toate zilele…cu dosare, amante, şpăgi, despre accederea doar dacă eşti mason, evreu sau homo, etc…apoi despre învăţământ şi prea mulţii piloşi, moşi, babe care ţin cu dinţii de catedră blocând într-adevăr pe tinerii merituoşi, despre curricumurile aiuristice tip new age…despre afacerile cu acoperire politică, gen Caritas, Delphing, BIR, etc…despre opinteala de a condamna comunismul, sau securiştii numai…Mi s-a răspuns că eu sunt cel care vede strâmb şi deşelat…oare domnii mei critici, voi sunteţi chiar condesatori ai vidului? Închei acest rechizitoriu la articolul sus amintit, „2006” cum am încheiat şi acolo…poate acum aud şi văd aceia: Din fericire România este cu mult mai mult decât aceste nimicuri exacerbate, este cuminţenie, omenie, binecuvântare, este duioşie, este dor, doină, cucernicie, încă bun-simţ, isteţime, nemoleşeală, vivacitate, chiar şi în cele mai de jos, cultură, atât cât este, dar este !
În „Exilul Maicii Domnului şi Liturghia schimbată” am scris ceva mai apăsat despre puţin ştiuta hotărâre a Sf. Sinod de a schimba Liturghia existentă (care hotărâre se încearcă să se aplice insinuos). Am pus acolo în paralel argumentaţiile lor, care nu sunt numai gramaticale, atenţie !....cu cele ale Sfinţilor părinţi, ale bunului simţ, precum şi ale altora….stupoare, au început să scuipe şi acum aici…vlădicii iniţiatori au aruncat cu toiagul igumenic şi au interzis primirea mea la Marea Agapă Liturgică din oraşu-mi natal, iar aceştia ca şobolanii din altar au acceptat trepăduşa-laşă soluţie…şi am fost interzis, întâi la predică, apoi la altar…ar fi vrut ei mai mult, dar Dumnezeu a zis: „Staţi şi nu îndrăzniţi!”. I-a deranjat publicarea mea, vestirea de pe acoperiş, a acesui început de sfârşit. Închei comentariul acesta cu câteva cuvinte ale unuia dintre „răscolnici”, poate pricepe careva ceva: „Iată de ce, una din cele mai grele încercări survin atunci când iubiţii noştri arhipăstori nu sprijină lupta noastră şi pornesc pe un drum greşit, silindu-ne şi pe noi să procedăm în acelaşi mod. La această ispită se cuvine ca noi să răspundem prin cuvintele apostolului, atunci când sinedriul le-a interzis să propovăduiască Numele lui Hristos: „Trebuie să ascultăm mai mult pe Dumnezeu decat pe oameni”. Unii dintre creştini se vor împotrivi, desigur repede vor fi neutralizaţi şi calificaţi drept „răscolnici” (cum nu o dată s-a întamplat şi în trecut). Ceilalţi vor prefera să tacă, spunând că atitudinea ierarhilor este păcatul lor personal, care pe noi nu ne interesează ş. a. m d. Adevărul ne va izbăvi de moarte (Pr. Timotei Alferov).
A venit rândul apoi articolului: „Evanghelia lui Iuda, Evanghelia holocaustului”, subiect sensibil, pasibil de ordonanţa Năstase. Aici am vorbit despre canalele tembelizante, darwinisto-marxiste (ia ziceţi, ştiţi originea celor doi pomeniţi?), Geographic Chanel, Discovery Chanel, Animal Planet & co…în care, deşi patronate de evrei (lucru neutru şi de no comment) atacă constant religia creştină şi chiar bunul simţ. Am arătat că acele anemice argumente ale susţinătorilor de gnosti-astrologism, împletite cu şamano-voodoo-ism nu sunt decât pentru copiii naivi şi babele cu probleme. Am arătat despre paradoxul...: „Se descoperă Evanghelii peste Evanghelii şi scrieri peste scrieri de mii şi mii de ani, dar unde sunt arhivele Auschwitz-ului, că sunt mai aproape de noi? Dar arhivele reale ale SRI-ului? Dar ale NKVD-ului? Dar ale Stass-ului?” Am încheiat cu : „Poporul român şi nu numai, are dreptul să ştie cine i-au fost asupritorii comunişti cu nume şi prenume, adresă, conturi, aşa cum şi creştinii de peste tot trebuie să ştie că Iuda a fost un trădător şi atât, iar cuvântul trădător nu are mai multe sensuri, ci numai unul: slujitor al Satanei” şi bineînţeles, criticii mei cerbari...nu au întârziat să vomite argumentele lor de două parale.
Urmează articolul: „Crăciunul Roşcovelor” în care mărturiseam despre Crăciunul mimat de americani şi româno-americani în SUA, pe unde mă preumblam atunci, despre superficialitatea securimii de acolo, despre exilul care a îmbătrânit sau a dispărut cu forţa de acolo, despre zidurile cenuşii şi poporanismul românilor de acolo, care nu mai vor să recunoască la „proştii din ţară” că spală lăturile negrilor şi că-s dezrădăcinaţi rău...cu anumite excepţii, care mă vor ierta, desigur! Am vorbit despre brain-washingul făcut tuturor acolo, despre Moş Crăciuniţele cu Coca-Cola şi cadourile cu roboţi, Play Station şi X Box-uri făcute copiilor, despre nevoia ca toţi să-L naştem pe Hristos în noi, în aceste zile (aspectul mariologic al Bisericii, Părintele Evdochimov) şi ce credeţi...am primit o groază de ameninţări din partea, nu-i aşa că ghiciţi? A românilor care mănâncă roşcove în ţara roşcovelor, America...masoni, popi, terchea-berchea.....bine, unii m-au mai şi publicat, bătând din palme că înjur pe cei de acolo, dar nu pentru asta am scris eu ce am scris!
Am încercat să o „dreg” oarecum cu articolul din ajunul marii sărbători, intitulat: „Paralele Crăciunului”, în care de la afirmatia lui L. Laveile („Orice început se mişcă între bucurie şi sacrificiu”) şi până la aceea că, gândirea religioasă (Jaspers, Lacroix) distinge între „origine” şi „început”. Mi-am structurat expunerea de la Newman şi până la Nicolae Cabasilas şi anume, ca, toţi mărturisesc: „Crăciunul este moartea vechilor noastre deznădejdi”. Degeaba, criticile turnau, dar şi laudele…le-am lăsat să curgă şi să se discearnă…şi s-au decantat !
Urmează, aleatoriu, desigur: „La Apusul libertăşii – cum se votează la români!” unde am plecat de la un fapt real: „S-a dovedit a-nu-ştiu-câta-oară că românul de acum îşi merită soarta pe deplin. Stăteam în pre-ziua alegerilor la o coada la Farmacie (pentru medicamente compensate - acum cozile nu mai sunt la pâine, carne, etc, ci la farmacii şi ... bancomate! Ne-au dresat bine de tot!) şi întreb şi eu un bătrânel respectabil (pe din-afara): „Vă convine situatia asta, să aşteptaţi două zile incontinuu la coadă pentru medicamente? Sau acum veţi ştii cu cine să votaţi?”, mi-a dat un răspuns care m-a năucit: „Cu cine votez? Tot cu aştia (PSD-cripto-neocomuniştii) bineînţeles, ce dacă şi-au făcut averi şi vile pe nedrept, acum dacă s-au îngrăşat aştia să mai îngrăşam şi pe alţii?…” şi am ajuns la impresiile mele de membru într-o comisie de vot. Am încheiat cu: „Să mai salvăm ce mai este de salvat, contează răspunsul fiecărui eu. Să nu ne mai „permitem” luxul să-i îndepărtăm şi pe cei pe care i-am apropiat cu greu, măcar că nu-s vrednici în totalitate (să ia piatra şi să arunce cine se crede mai vrednic!). Sunt pesimist? Se prea poate, dar să nu uitaţi că optimistul este un pesimist dezinformat!” Bineînţeles, aplauze şi înjurături, că de....în Balcani suntem.
Urmează: „O zi în eterna România” (The Daily programme), în care încep sa povestesc o zi din drumul meu aproape la fel spre serviciu şi nu numai, ocolind scuipăturile de pe jos, certându-mă cu şoferul de microbuz pentru manelele la maxim date (moment la care cei pe care i-am arătat cu degetul în „Crăciunul Roşcovelor”, mă aplaudau şi mă înjurau ceilalţi!) şi am ajuns până la citatul din ziarul „Adevărul”, din 11 octombrie 1919, care scria printre altele: „…avem prea mulţi oameni cuminţi şi nici un nebun. Ori nebuni ne trebuie. Cei de la 1848 erau nebuni şi au desrădăcinat regimul boieresc de atunci…ne trebuie şi nouă nebuni. Cu oameni cuminţi care despică un par în 14 şi tot nu se hotărăsc, nu este nimic de făcut. Ne trebuie cel puţin un nebun, dacă nu mai mulţi nebuni. Ce va face nebunul ăsta, de unde vreţi să ştiu eu ?…Se cere dar un nebun. Să vină nebunii.” Concluzia articolului cu pricina a fost simplă: „Regenerarea acestui neam de viteji nu se poate face, ignorând defectele „recente” şi exacerbând calităţile ce ne-au mai rămas” Din nou, aplauze, mai ales de la cei care plecaseră peste ţări şi mari, şi chiar de la unii care spuneau mai deunazi că avem sufletul (noi, românii) „ca un cur” (Tismăneanu în „Politicile”). Făcusem o diferenţă între neam....din trecut până în viitor şi poporul, deplorabil ca secvenţă a neamului, ancorat în aici şi acum! Dar cine să discearnă?
În „Gâlceava Diasporei cu Exilul”, explicam diferenţa majoră între aceşti termeni şi mai ales despre ceea ce li se pregăteşte românilor de peste tot. Ziceam, în cunoştinţă de cauză despre neunirea din afară a românilor de pretutindeni, despre reactivarea foştilor securişti şi turnători de prin diaspora, etc...Acolo dădeam şi nume, adresă, dar oare cui a folosit? M-aş bucura ca măcar unuia; oricum ar fi, blesteme masonice, securisto-pupincuriste, mi-am atras şi de acolo!
În: „Distrofiile unei preoţii mutilate”, scriam despre „păduchii volterieni” care, au pe frunte scris: „Orice pasivitate este egală cu complicitatea” - Pr. Boris Răduleanu - şi tot mai încearcă să doarmă liniştiţi pe pernele lor de puf de minciunică. De la minunata viziune a lui Teodor M Popescu vizavi de menirea şi slujba preotească şi până la aceea a Pr. Buga Ion în ultimele sale cărţi („…ultima rugăciune adevărata a unui teolog este aceea înainte de hirotonire, după nu mai are timp, sau consideră că îi este de ajuns harul primit…nimic mai fals!”), totul trece prin voinţa Celui de Sus şi a celui de jos, a omului ploconit cu această mare putere ! Am atacat crunt felul zootehnist şi CAP-ist al celor de azi, cu har şi reverendă şi am ajuns la concluzia: „… El se trezeşte, după perioada idilică şi pitorească a imaginii preoţiei, citite de prin manuale, în cel mai de plâns TRIUNGHI AL BERMUDELOR, odată intrat, nu mai ai scapare. UNA din laturi este PAROHIA, CREDINCIOŞII, ALTA – FAMILIA SA, IAR ALTA – EPISCOPIA! Pe cine şi cum să o satisfacă ? Orice apropiere de una din laturi face să sufere celelalte două!” Mi-am atras iarăşi promise anateme care mai de care mai deşelate şi subiective…parcă o caut cu lumânarea, îmi veţi zice! Să dea Domnul, eu orb fiind să ţin o lumânare în mână ca să vedeţi voi drumul drept!
Oarecum indignat de foamea de senzaţional şi de atacarea frăţească din cazul Tanacu, am scris: „Suntem ceea ce mâncăm, ceea ce bem…”, în care încercam să explic de ce atâta vervă şi înfierare pe unul din cazurile din BOR, respectiv acel Ieromonah care din varii cazuri a fost acuzat de ucidere. Am încercat să fac o deosebire dintre teologia de amvon şi cea duhovnicească cu adevărat! Plecasem de la afirmaţia lui Steinhardt: „Suntem ceea ce bem, păi cum să nu fie aşa? Nu a zis Hristos: „de nu veţi bea sângele meu şi de nu veţi mânca carnea mea…vii nu veţi fi”? şi am ajuns la concluzia că atâta ceartă, înfierare, otravă, etc. din partea fie a presei, fie chiar a teologilor este rezultatul că aceia „mâncau şi beau” scolastica pe pâine şi acum scoteau toate acestea pe nemestecate şi negândite. De aici şi scandalurile despre exorcizare, Biserica primitivă...s-a ajuns până într-acolo încât unii dintre episcopi au început o „curăţire” printre toţi acei „supuşi” din mănăstiri şi biserici care le stăteau împotrivă, alţii, cu cămăşi albe şi butoni aurii pe sub reverende, apăreau la Tv şi spuneau că...acei preoţi care fac aşa ceva (exorcizări) nu ar trebui să le facă dacă nu au doctorate, masterate, etc....deci....ceea ce mâncaseră dumnelor în studenţie...acum erau de mult digerate şi chiar vărsate..în public...şi mulţi mâncaseră stricat şi nu din Duhul Care da Viaţă! Bineînţeles, criticile şi acum se aud....şi mai încearcă anemic să mă arate cu degetul...eu am spus ce am avut de spus!
În: „Psihologia Creştină a adâncurilor (a Sfinţilor Părinţi filocalici) între Psihologia înălţimilor (C.G. Jung ) şi psihanaliza freudiana (S. Freud)” am expus aberaţiile psihologiei şi psihanalizei moderne, bazate fie pe S. Freud, cu a sa obsesie sexuală, fie pe Alfred Adler cu obsesia puterii, fie pe oarecum apropiatul K. G. Jung care încercase să facă o punte dintre religie şi psihanaliză. Bineînţeles, neajunsul psihanalizei moderne este neacceptarea energiilor necreate şi de aici nedeosebirea dintre înrâurirea duhului lui Dumnezeu şi a celor necurate....dar şi aici, critici....din partea teologilor, că încerc o subtilă amestecare de New Age şi teologie...culmea, tocmai eu care am scris atâta împotriva acestui curent antihristic! Problema la aceştia era aceea că nu prea citeau...ci doar preluau câteva păreri de prin cărţile scoase pe bandă în ultimul timp. Ceilalţi, psihologii, filozofii, mă atacau deoarece dădeam idei despre o posibilă....spiritualizare a psihanalizei şi despre aşa zisa Psihologie a adâncurilor, a Sf. Părinţi Filocalici.
În: „O controversă actuală (Actualitatea pericolului TV şi capcanele explicaţiilor atee şi ne-ortodoxe)”, am răspuns la valul de cărţi cu poleială ortodoxă care se vroiau ca profetice, atenţionând lumea creştină despre pericolul TV şi al efectelor asupra creierului uman. Am citat câteva la modă şi le-am demontat pe baza Sf. Părinţi care spuneau clar: „Sediul gândirii nu este în creier, ci în inimă, dar nu în muşchiul cardiac, ci în sufletul personal...” Bineînţeles teologii de ocazie....atacau....la fel şi darwiniştii de peste tot...: „cum poate un preot să spună astfel de aberaţii....?!” Dar nu spuneam eu, ci Sf. Părinţi...vă rog citiţi-i! „Sf. Grigore Palamas a subliniat că „fiinţa” raţiunii se găseşte în inimă, în timp ce „lucrarea” ei este în creier. Teoria aceasta a fost investită cu autoritatea hotărârilor Sinodului din Constantinopol (sec XIV).”...despre apusenii şi de la ei toti urmaşii: „Influenţaţi de filozofia platonică, care nu numai că nu cunoaşte distincţia minţii în fiinţă şi lucrare”...

În: „Des-conspirarea controversei: Codul lui Da Vinci (încercare de critică tautologică)”, am încercat să arăt că problema Codului este una falsă şi împotrivirile şi anatemele date de oamenii bisericii sunt jalnice şi caraghioase. Nu aşa se răspunde acestor provocări...nu făcându-le propagandă negativă! „ Fratele cel Mare stă cu ochii pe noi” (G. Orwell), se pare că „fratele cel mic”, adică restul care nu Conspiră, va adormi din „marele căscat” (Dostoievschi) prin explicaţiile, teoriile şi toate controversele actuale, adevărate furtuni în pahare cu apa. Neputând funciar să vadă dincolo de materialismul credinţei lor superficiale, trecând prin experienţe de tipul „stigmatelor” din palme, încercând să vadă doar o „Împărăţie lumească” a lui Dumnezeu pe pământ, administrată de Vicarus Christi (Vicarul lui Hristos-Papa) eventual cucerită cu forţa (Cruciadele) este aproape normal că au ajuns la acest apogeu de tembelism, cum este Codul lui Da Vinci sau Evangheliile lui Iuda, Toma, Nicodim, Filip şi câţi vor mai fi. Neavând călauza „Pnevmatologiei” („ştiinţa Sfântului Duh”) răsăritene, negând din incapacitate de înţelegere „Energiile necreate” (vezi disputele isihaste dintre Sf. Grigorie Palamas şi călugărul Varlam) se trece rapid la Filioqve (adaosul din Crezul catolic) distrugând astfel Taina Sf. Treimi şi chiar bunul simţ creştin. Criticile sterile îşi scot capul bleg şi aruncă cu noroi, în general datorită cică „lipsei mele de simţ artistic”, datorită atacurilor la adresa mediului catolic şi chiar a Bisericii surori (care soră monşer? Poate vitregă, nu de acelaşi tată făcută!)...iaraşi nu se vede pădurea din cauza copacilor!
În: „Crearea şi sfârşitul lumii, o perspectivă ortodoxă”, am încercat să punctez unele probleme care mă frământau de ceva vreme şi anume: cum se face că teologii noştri, chiar şi unii duhovnici, nu au în vedere răspunsurile pe care ar trebui să le dea Evoluţionismului şi chiar Creaţionismului de sorginte protestantă. Sau poate nu cred că este aşa de important...dar este, mai ales în secolul XXI, care va fi sau nu, după cum este sau nu mistic. Marllaux vorbea despre mistică, dar oare care? Slavă Domnului, avem gânditori, duhovnici, har, dar mai trebuie şi o sistematizare a articolelor din punct de vedere ortodox ale Creaţionismului. Dacă aţi ştii ce foame este pentru aşa ceva....în universităţi, biserici, minţile credincioşilor noştri intelectuali...! În general se zice că materialismul este contra spiritualului. Trebuie să dezarmăm astfel de ziceri sterile şi fără rezultat. „Materia tot din bine se trage” (Sf. Dionisie Areopagitul), iar noile descoperiri ale ştiinţei confirmă faptul că materia în forma ei de particulă ultimă este energie vie, potenţial conţinută de materia cuantică. Materia cuantică nu este altceva decât o concentrare de energie a câmpului (vidului) cuantic. Deci este fals să te referi la materie ca la ceva păcătos şi rău. Dincolo de nivelul (vidul) cuantic există nivelul subcuantic, universul cuantic provine dintr-o sursă veşnic creatoare, situată dincolo de spaţiu şi timp” – David Bohm (laureat al premiului Nobel) Biblia spune şi ea la fel: „Dumnezeu a creat totul din nimic” (Geneza). Ştiinţa a putut descrie cu precizie chiar ceea ce s-a întâmplat de la 10 la puterea (-43) secunde („Timpul zero” sau „Timpul Planck) după crearea Universului. „Fizicienii nu au nici cea mai mică idee despre ceea ce s-a întâmplat înainte de acest Timp al lui Planck”, mărturiseşte fizicianul francez Grichka Bogdanov. Dacă primul obstacol îl pun cuarcii, entităţile infinitezimale (10 la puterea -18 m) ceea ce reprezintă un „zid dimensional” dincolo de care totul este energie, nimicul de care vorbeşte Biblia. Incapacitatea ştiinţei de a învinge „zidul termic”, „ orizontul cosmologic” al opacităţii, „zidul dimensiunilor” cuarcilor şi „zidul lui Planck” poate fi rezolvată cu ajutorul Teologiei Răsăritene. Ortodoxia, singura care acceptă energiile necreate şi care este plină de Lumina Dumnezeiască. Cele mai noi descoperiri cosmologice, precum şi ştiinţele mai noi, cum ar fi Cibernetica (adevăratul părinte este românul Odobleja), Teoria Haosului, a Fractalilor, Fizica cuantică şi sub-cuantică contrazic Evoluţionismul predat în vremea materialismului dialectic-comunist.
Dacă ştiinţa confirmă Crearea Universului de către o Inteligenţă Superioară (Persoană Supremă), Biserica Ortodoxă completează lipsele Creaţionismului de sorginte protestantă, în care, după creare, Dumnezeu s-a retras (solipsism) şi nu mai intervine. Ortodoxia susţine o „creare încontinuu” a lumii, o susţinere prin energiile necreate ale dumnezeirii. Dumnezeu nu este un impasibil, care creează din plictiseală sau moft, El este iubire şi pentru că este iubire maximă nu poate sta impasibil, dar nici nu poate viola libertatea pe care tot El a dat-o.
Până aici totul bine şi frumos, dar pietrele vorbelor aruncate în cyber spaţiu, nu au întârziat să apară: „cum poate un pârlit de popă să se bage cu nasu’ în ştiinţă, să-şi vadă de colivă şi de colaci...”, bine, bine, ingraţii mei neştiutori, în primul rând nu aveţi cum contrazice evidentele dovezi prezentate şi apoi vorbiţi de ceva ce nu aţi reuşit să experimentaţi, anume, „cascada Duhului” în Biserică, deoarece poate aţi intrat doar la botez şi poate veţi intra doar cu picioarele înainte, la moartea voastră fizică, că sufletească...sunteţi puşi în cel mai belicos coşciug darwinisto-materialist, de multişor timp.
A urmat: „Asasinii Inocentului”, în care v-am numit, detractorii mei...draci (nu prin fiinţă, ci prin dobândire şi apartenenţă!): „Asasiinii Incocentului sunt toţi laşii pământului, neterminaţii, stricaţii, prefăcuţii, fariseii, turnătorii, trădătorii, superficialii, mediocrii, materialiştii (în sens darvinist), neatenţii, mândrii, geloşii, invidioşii, flecarii, urâţii, conformiştii, disciplinaţii, culturalnicii, plafonaţii, hidoşii cu inima, piloşii, schimonosiţii la suflet, egoiştii, hazii, trepăduşii, ageamiii, masonii, ecumeniştii, mondialiştii, zevzecii, măgarii, profitorii, zeflemiştii, maneliştii, politrucii, securiştii, sioniştii, grosolanii, nepoliticoşii, răpănoşii, necizelaţii, obraznicii, comuniştii, exploatatorii, interesaţii, borfaşii, mincinoşii, neşlefuiţii, slugarnicii, neantizatii, pupincuriştii, lingăii, genul: „linge-cuminte picioarele”, mâncătorii de sub unghii, acediştii, lăudaroşii, molaticii, blegii, mototolii, torţionarii, moleşiţii, căcănarii, şi alţi cercopiteci fără creier şi inimă…”
Am continuat cu Cel asasinat, Inocentul, Măria Sa Copilul…din noi toţi: “Asasinăm incontinuu, copilul din noi, prin maturitatea înainte de termen, prin forţarea seriozităţii şi isteţimii naturale, de pe la şcoli, vrem ca, copilul nostru să fie geniu, îl ucidem încet, încet, făcând loc la hidoşenia profesiei de pe care să stea liniştit să-şi roadă ciolanul în faţa Tv-ului, şi să-şi petreacă cât mai multe concedii dincolo de termopanele casei refăcute şi a maşinii de lux. Dar el, copilul, zglobiul, nevinovatul unde l-am pierdut? Unde a rămas în urmă? Nu mai contează într-o lume de business-mani, nu? Cravata s-a substituit fraudulos jucăriilor nevinovate din cârpe, hârtie, beţe etc. Mingea, acest bol magic care sare până la soare şi se mai întoarce la odihnă în asfinţit cu obrajii îmbujoraţi, e înlocuită cu tastatura laptopului şi cu ecranul LCD care depersonalizează şi înroşeşte stupid ochii. Ursuleţul de pluş rămâne prăfuit, la fel şi maşinuţa de plastic care ne alinta singurătatea în detrimentul sclifositului şi pretenţiosului „service bun”, plătit cu sânge şi amintiri de copil. Ce proşti suntem cu toţii, de la un capăt la altul, fără noimă şi har!
Ucidem arta, prin ne-arta, promovând nulităţi cu pile…cu scălămbături sau imitaţii idioate rău. Dacă aţi mai fost în ultimul secol prin vreo galerie de artă să vedeţi ce ciudăţenii aninate pe pereţi. Imitaţii şi kischuri second-hand ce înfioară şi pereţii, dară-mi-te arta adevărată, care este creaţie, nu imitaţie. Adevăraţii artişti, creatorii, nu au dreptul, nu-i aşa, la expunere şi stau în umbra voastră...sau cel puţin aici!
Aţi ucis literatura, indiferent de asociaţie şi uniune a scriitorilor…pun pariu că nici nu bănuiţi cât de mediocrii sunteţi, şi habar nu aveţi că sunt alţii mult mai talentaţi decât voi, anonimi, la care nu veţi fi vrednici să le descheiaţi nici măcar sandalele de la picioare. Dar e vremea voastră, ce putem face?
Aţi ucis filmul…prin tembelele seriale ce nu se mai sfârşesc (credeam că numai universal este infinit, dar văd că şi telenovelele şi…prostia), în lacrimogenele creiere de gospodine post-decembriste frustrate. Tarkovschi, acest zeu al filmului, ca rugăciune se întoarce plictisit pe partea ailaltă…ce bine că a plecat…să nu mai vadă!
Ucideţi presa…tot prin ceea ce convine celui mai mare. Oriunde întorci capul, de la mare la zare, vezi Cotidiene, reviste, Periodice, etc…care publică nimicuri sau sunt axate pe teoria chibritului stins de mult. În fiece agenţie de presă e unu’ acolo domnule care taie totul, cenzurează ca să placă şefului sau plebei, dar peste tot e unu’, nu-I aşa că ştiţi în orasul vostru cel puţin unu’? Ia duceţi-vă domnilor la ei şi luaţi-i pur şi simplu de guler şi daţi-i un şut în dos!
Aţi schimonosit hâd Biserica, mireasa lui Dumnezeu, aproape aţi violat imacularea ei. Ce har, ce iertare, vă jucaţi domnilor cu focul sacru…şi culmea, tot voi daţi verdicte…ticăloşire fără margine, prostime fără măsură. Adaptăm neadaptatul, Iconomisim, Acrivia şi Pogorâm, Nepogorâtul! Suntem mai de plâns ca ultimul animal de pe lume, schimbăm, modernizăm, adaptăm, comentăm scălâmb canoane, de-a valma, promovăm şi ne complacem cu lăturile şi scursurile…pe cine credeţi că înşelaţi? Cu penseta domnilor se scoate neghina din grâu, nu cu cizmele!
Ucidem fără scrupule familia…prin familie! Familia e sfântă, familia e celula, etc…da, da, să o credeţi voi, care familie monşer? Vedeţi voi vreuna? Sau poate că „este”, dar nu prea multe! Ticăloşiţii de azi sunt şi ei părinţi, vă închipuiţi cum va arăta lumea mâine, când aceştia vor creşte mari?
Ucidem cuvântul prin vorbărie, cât mai multă, fără noimă…s-a scris în ultimul eon, enorm, mai este ceva de spus…nu cred, totul este zis…dar nici un cuvânt care să mişte piatra, să zidească…nimic! Veri naivitas!
Ucidem moştenirea dăruită nouă…natura, pământul, universul prin mândrie, căpoşenie, poluare spirituală şi materială, egoism feroce, ce…nu-I aşa? De câte ori aţi scuipat spre cer şi v-a căzut scuipatul pe faţă? De câte ori aţi aruncat o hârtie pe jos sau aţi fumat în aer…cât credeţi că va mai suporta acestea?
Ce mai este de ucis…să ucidem!”
Blestemăţii am primit şi aici…cum de-mi permit eu să le arăt Asasinilor morali şi nu numai,o oglindă ca să vadă hidoşenia chipurilor ce le poartă sub forme de cap, sau capete…? Şi iată că le-am arătat că sunt goi şi hidoşi…bine, bine, efectul a fost că, conştiinţa lor lucrează, atât, că despre schimbare….Dumnezeu cu mila!
Soluţia? Aceasta şi numai aceasta: „Lăsaţi Inocentul din tot ce vă înconjoară să iasă, să se descopere, să trăiască şi vă sigur că vă va da, mai mult decât puteţi duce, şi vă veţi minuna fericit! Să învăţăm sau să ne dezvăţăm de limbaj matur, să gângurim ca şi copiii, să ne jucăm ca ei, să ne îmbrăcăm ca ei, să se facă şcoli unde să ne dezveţe de toate apucăturile hâde ale oamenilor mari, din toate domeniile…nu ar fi frumos? O lume guvernată după placul copiilor, cu fluturaşi mai albi care zboară, cu dulciuri sănătoase peste tot, cu căţei pufoşi şi pisicuţe blânde, cu jucării… Orice aţi zice, alternative nu avem, a zis-o chiar El: „De nu veţi fi ca şi copiii nu veţi intra în Împărăţia lui Dumnezeu”, şi ce le place copiilor? De astea! Na!”
A urmat: „Celebritatea Iubirii” în care am făcut trecerea de la „Sandaua lui Empedocle” la „Săgeţile lui Eros” şi chiar la „Agape”-ul dumnezeiesc. Am dedicat articolul… „Ligiei din noi”, este vorba despre romanul creştin, de dragoste: „Qvo Vadis” a lui Sienkiewicz. Am criticat muţenia din Biserică vizavi de fiorul dragostei şi a răspunsurilor total neadecvate ale celor ce trebuiau să fie Luminofori şi sunt Întunecători…adică teologilor, preoţilor…formatorilor de caractere. Se vine în general cu stereotipii şi canoane aplicate aiuristic şi din plictis, nimic concret, pe limbajul şi forma tinerilor de azi. Nu mai ştim să aplicăm învăţăturile sfinte în dinamica de azi, de aici şi mulţimea de probleme şi deziluzii ale tinerilor care încearcă cu degetul marea vieţii. Am concluzionat: „Acest nod marinăresc, al lui Gordius („Gordian”) nu se poate dezlega decât prin iubire, fără mijloace convenţionale! Trebuie să vorbim fără reţinere, curat, adevărat, tinerilor despre iubire, Biserica încă nu e numai în ceruri, e şi pe pământ şi trebuie să răspundă nu la ce vrea ea (am scris intenţionat cu literă mică, deoarece mă refer la administraţia ei, acră şi seacă) ci la ce a fost menită. Ea trăieşte în cetate nu pe pustiu şi trebuie a da răspuns adecvat „ştiinţei de a conduce masele”, adică politicii, şi iubirii de orice fel, fără frustrări şi angoase”. Păcat că nu se înţelege la timp, nu ar mai fi atâtea lamentări că nu vin tinerii în Biserică, că suntem primii la avort, că, cuplurile se despart aşa uşor…etc…
În urma acestui articol de bun simţ, cred, o ploaie de injurii au curs ca nişte noroaie…nu este vorbă că nu aş şti cum să trec de ele, doar am „cizmele de cauciuc” ale bunului simţ şi cât de cât „cocoaşa sufletească” bătătorită de astfel de răspunsuri şleapede ca şi sufletele care le varsă, dar…mă doare că uneori vin din partea celor care se mai şi roagă…cu toate tacâmurile de icoase, irmoase, axioane….dar de impropriat….deh…..e greu! Am primit în articulări în genul cercetărilor cu băţul la fund a lui Coelho…deşi, cred că nu meritam…şi nu numai eu cred în subiectivismul meu (oare mai este ceva în afară de subiectiv?). Fiţi pe pace, nu voi mă veţi judeca şi nici altcineva dintre criticii mei cerberi. Ce mulţumire este faptul că nu aveţi influenţă decât la cei ca voi!!!
Printre alte articole, pe care nu le mai pomenesc aici a fost şi: „Extratereştrii şi (în) Biserica”, în care am încercat, voi hotărâţi dacă am reuşit să trec de la bătăliile pentru alte civilizaţii de prin universul acesta (ne-negate de Hristos, dar nici confirmate explicit) la cei mai apropiaţi…din Biserică. Şi cine adicătelea sunt aceştia din trupul Domnului? Toţi cei care vor să fie cum trebuie să fie…şi nu îşi pleacă genunchiul lui Baal, acesta fiind orice formă, organizaţie, persoană (aş fi preferat să-i zic individ!) din orice parte…Episcopie, Prefectură, partid….etc. Aici am primit „palme” zicându-mi-se: „Cum ai cutezat tu să vorbeşti despre personalităţi, ca Pr. Nicolaie Steinhardt, Pr. Stăniloaie, etc…la pertu’? Păi, dacă vă simţiţi apropiaţi, intimi chiar cu ei, prin acelaşi Duh care vă ispiră, cred că nu numai că nu s-ar fi supărat aceştia, ci ar fi creat o anumită stare, proprie numai prietenilor şi celor ce se iubesc în Hristos domnul…dar de unde să gustaţi voi acestea, prea-acrilor? Am vorbit acolo şi despre neghioaba slugărnicie confundată cu smerenia, despre demnitate umană, dar nu mândrie, despre diferenţa dintre iertare şi uitare…care nu merg mereu şi obligatoriu împreună….e clar….că într-o lume cocoşată, „scandalizezi” cu acestea! Dar cine a avut minte şi inimă de înţeles a înţeles!
Aş vrea să vă mai zic câte ceva, dar cred că deja aţi obosit (unii) chiar şi cu cititul în diagonală pe care îl faceţi…aşa că închei, aşteptând în continuare, părerile, ideile, laudele, injuriile…căci astea vă vor defini!

Acelaşi pentru cei care mă ştiu,
Oricine pentru alţii,

Iulian Gavriluta

Multiculturalismul, uium sau lapte batut al marxismului?

(Intre Soljenitin si Goma)

Clar…utopia multiculturalismului nu este ceva nou, nici macar original, ci o gaselnita utopica imbracata in straie recente. Eu plec in demonstrarea incercarii lamentabile de la Daniil, profetul, nu patriarhul de carton si de la Ovidiu Hurduzeu, romanasul stabilit in tara unchiului Sam. Pai sa mestecam si adulmecam pe rand: Daniel in Cap 2, versetul 43 descrie vedenia colosului revelata lui Nabucodonosor, regele Babilonului: “si dupa cum ai vazut fierul amestecat cu lutul, asa se vor amesteca prin inrudiri, dar nu vor avea legatura temeinica intre ele, dupa cum fierul nu se poate amesteca la un loc cu lutul”, deci multiculturalismul este incercarea de a te…usura in contra vantului, sau daca va convine ceva mai cosmopolit: de a scuipa in sus! Rezultatul este acelasi ras patriarhal! Alta explicatie, mai aproape de mintile noastre inglodate este aceea oferita de scriitorul roman stability in Tara Fagaduintei: “ multiculturalismul este o ideologie stangista ce pune semnul egalitatii intre toate culturile lumii”. Deci traducand mai pe romaneste ce a zis al nostrum maian: nici o cultura nu detine standarde estetice si morale general valabile, valoarea este relativa, iar nulitatile crase sunt declarate valori universale, dar cu o singura conditie….sa apartina unui grup minoritar. Plodul hibrid (multiculturalismul), masterat de europa este acel avorton greu de inteles pentru noi, pentru ca incruciseaza o politica economica ultraliberala cu o ideologie tampa de stanga, nu lipsita de tendinte totalitare. . .Noua stanga sleampata considera stindardul multiculturalismului ca principalul varf de lance pt “laptele batut al comunismului” – internationalismul (Petre Tutea). Noua incercare lamentabila si ultima din istoria umanitatii vrea, pe cai insiduase, sa creeze ceea ce totalitarismul armat nu a reusit: un stat supranational si o cultura uniformizata. Am trecut prin Bruxelles si am gustat din multiculturalism…..va spun eu, credeti ma pe cuvant: e mai rau la gust ca varza murata pusa de baba Ioana. Ce dracu sa vezi acolo? Oras anost, plumburiu, dar prezentat drept model pentru lumen. Aiurea-n papusoi fratilor, va spun eu, mai dihai vezi cultura in Bucale decat in sclifositul de Bruxelles. Acolo, problema nu este numai faptul ca acest oras este plin de musulmani, ci si aceea ca mult trambitata libertate de exprimare este tot mai mult limitata pentru a nu “jigni” culturile emigrantilor, majoritatea, fie vorba intre noi, sositi din zonele “bomba” asa zis ruarale ale lumii a treia si bineinteles cea traditional occidentala. Acolo nu ai voie sa inveti limba tarii respective (nu-i asa ca va gadila asta la papilele intelectuale, recentilor?), sunt in schimb legii care predica toleranta pentru intoleranta. Tembelismul s-a ajuns la asemena grad incat nu ai voie sa spui bancuri cu nationalitatile conlocuitoare, nu ai voie sa te uiti urat sau sa apostrofezi pe unii emigranti care se uita cu jind la prietena sau copilul tau, sau la buzunarele tale dar…bineinteles, trebuie sa fi tolerant….dragilor trageti le una in mecla dar direct in dinti sau in nas ca sa le dati borsul pe nas…e singura solutie, va zic eu! Una din consecintele nefaste ale aplicarii ideologiei multiculturale este, ca intre diferitele culture, comunicarea devine imposibila. Minoritatile se retrag in ghetouri, toleranta se traduce deseori prin ignorare reciproca iar problemele apar atunci cand sunt incalcate granitele si aceste lumi intra in coliziune (cum spunea intr-o conferinta, cineva drag de la Tmisoara, specialist in “ciocnirea civilizatiilor”). Foarte interesant mi se pare, insa cum institutiile europene incureajeaza pe de o parte slabirea natiunilor prin promovarea multiculturalismului agresiv, iar pe de alta sunt foarte rezervate cand vine vorba despre argumentele cu care, natiunea respective se apara de atacurile marsave afisate ostentativ. Sa ma refer numai la 3 din multimea de astfel de manifestari carachioslache ale multiculturalismului si spiritului de toleranta auropean. Primul, petrecut in martie a.c., la o expozitie fotografica amplasat in cea mai populara si circulate zona a Parlamantului European, cand se prezenta in modul cel mai abject si fals deopotriva realitatea orfelinatelor din Romania , folosindu-se de imagini de la incepututl anilor ’90. Cum este posibil asa ceva cum a permis multiculturalimul si toleranta o astfel de manifestare? Cum sa treci peste diferente si sa te apropii asa cand te scuipa in fata, in loc sa se depaseasca problemele se creaza de fapt cratere. A doua manifestare, petrecuta tot in sediul Parlamantului European a fost prin mai a.c., cand europarlamentarul Zsolt Becsey, afiliat PPE in asa numita expozitie intitulata “Laboratorul diversitatii, secole de multiculturalism in regiunile Bacska si Banat” prezenta practice un afront adus Romaniei si a istoriei reale, prin “drama Ungariei de la Trianon” Rusine! Ar fi trebuit pur si simplu rupte acele exponate si anuntata Politia….dar oare a miscat careva vreun deget? Mi se pare totusi, ca doi deputati romani au luat o atitudine dar fara rezultate concrete. A treia si ultima este recenta expozitie de la ICC din New York , institutie, pe bani publici, patronata de Patapievici, noua locomotiva cu urechi sleampete a pseudo elitei actuale. Acesta a lasat desenarea zasticii si a falusurilor in plin centru new-york-ez zicand ca asa face un serviciu Romaniei. Degeaba a fost chemata politia americana , ca aceea, mai tampi ca un garcea autohton nu au stiut ce sa faca si pe cine sa aresteze. Mai dihai, la TV-ul lu’ Vantu (Realitatea TV) acest diform, incearca impreuna cu un prezentator ageamiu sa zica ca nu a facut nimic reprobabil, ci..din contra, vezi Doamne, toti oamenii arata ca un….falus! Astea-s lucrurile. Pacat ca nu si a bagat si Cartarescu coada, altfle cine stie ce mai iesea. Bine, Basescu, acest Bush autohton, plin de ifose nu a putut comenta ca el nu se pricepe decat la innodat si deznodat….rufe murdare. Reformularea, reconsiderarea “unitatii in diversitate” este in cazul asta din ce in ce mai greu de atins si oamenii tembeli ne-spalati pe creier de sintagme si paradigme gaunoase trebuie sa faca front comun tembelismului ce este strigat de la amvoanele Europei. “Filipicele lui Demostene” cred ca sunt necesare in a demonstra aici ceva din felul de a fi sau a nu fi a romanilor. Alexandr Soljeniţîn in « Stejarul şi viţelul . » acest trambitar de pe acoperisuri a nedreptatilor, arata clar despre tradarea scriitorilor de atunci si de acolo, dar culmea de abia dupa ce a murit este reconsiderat si adulat.....dar pana atunci unde au fost patriotii si nationalistii ? Unii pe drept cuvant il declarau un « bob de grau cazut intre pietrele de moara », la noi cred ca orice atitudine soljenitiana este o piatra de moara intre PET/urile puturoase de la tomberoane.....Pai nu e asa contemporanii mei ? ce faceti acum cu Goma, cum isi permite un marinar nesadea sa nu acorde acestui munte de rezistenta nici macar cetatenia romana, ce sa mai zicem de scandalurile pe marginea « Istoriei Comunismului » la care lucra sub lupa securitatii reactivate, occidentale cu stampila Patapievici si Tismaneanu ? Sa moara si el nu, poate ca atunci va fi reprimit post mortem si in Uniunea Scriitorilor....care ca si Academia tace vinovat... Pai acolo nu-s tot aceeasi tovarasi, vorba zevzecului cu expozitia din America : mandrii ca niste falusuri ? Cate tenebre se ivesc si noi ne ocupam de orice altceva decat de salvarea a ce mai e de salvat..ne e rusine sa vorbim romaneste si sa luam atitudine romaneste....din ce in ce ne afundam in somnul de veci al natiunii incalziti de patura gaurita a multiculturalismului si unitatii in diversitate, multumindu-ne cu un mic os de ros pe la vreo conferinta cu pretentii sau nu. Lamentabil !Vai noua !

Iulian Gavriluta

De asociatia britanica New Economics Foundation (NEF) am mai scris in postarea "Progresul economic, aproape inutil pentru fericirea unei tari. Cine doreste sa afle amanunte despre componenta si scopul asociatiei, sa intre pe saitul oficial, http://www.neweconomics.org/gen/.

Aici voi prezenta rezultatele si concluziile unui studiu efectuat de NEF, publicat in 2006 si intitulat " Growth isn’t working: the uneven distribution of benefits and costs from economic growth ". Autorii argumenteaza ca idealul cresterii economice este in cel mai bun caz neinspirat , in cel mai rau o reteta sigura a dezastrului. Tarile bogate nu mai au nevoie de cresterea bogatiei, in schimb cele sarace de abia daca au beneficiat de cresterea economiilor dezvoltate, chiar si cand aceasta a fost consistenta. Nu numai ca urmarind dezvoltarea continua a economiei nu reuseste sa scoata milioane de oameni din saracie lucie, nefacand decat sa sporeasca averile celor deja ultra-bogati, dar mai are si costuri ecologice enorme ce, dat fiind ritmul de crestere din trecutul recent, nu pot fi acoperite.

Saracia persista, in ciuda cresterii economice:
"The two greatest challenges facing the global economy are eradicating poverty and achieving environmental sustainability. Dealing with poverty is a moral imperative. Two definitions of poverty are generally used, generally referred to as ‘$1-a-day’ and ‘$2-a-day’ – although both poverty lines are in reality even lower than they at first sound. Even on the basis of the World Bank’s data, 45 per cent of the world’s population – some 2.8 billion people – live below the ‘$2-a-day’ poverty line; and more than 1.1 billion – more than the total population of the developed world – below half of this income level.
That nearly half of the world’s population should live in the 21st century in such poverty that up to one-third of their children die before they reach the age of five, at a time of unprecedented wealth among the world’s rich, can only be described as a moral outrage."

Pretul cresterii economice:
"According to the most recent assessment of humanity’s ecological footprint, in 2002, human demands on the planet, transmitted through our growth-based economies, exceeded the biosphere’s regenerative capacity by more than 20 per cent.
Nature can tolerate certain degrees of over-exploitation, but persistent over-burdening leads to the collapse of ecosystems and natural resource availability. In his book Collapse, Jared Diamond attributes repeated historical collapses of civilisations to human inability to identify the point at which societies pass the point of ecological no-return.
Also, our environmental demands are very unevenly distributed. Europe’s levels of consumption amount to more than double its own domestic biocapacity, meaning that European lifestyles can only be sustained by depending on the natural resources and environmental services of other nations. The world’s total available biocapacity is a single planet consisting of 11.5 billion hectares of biologically productive space – areas of grassland, cropland, forests, fisheries, and wetlands. There are approximately 6.4 billion people on the planet.
So, on average, there are 1.8 hectares of ‘environmental space’ per person. In Europe, on average, we require 4.7 global hectares to produce the resources we consume and absorb the wastes we generate. Overall the figure has nearly doubled since 1961.
Given that the EU only has 2.3 global hectares available per
person, the rest of its footprint falls with a thud outside Europe’s borders. The figure is even higher in the UK (at 5.4 global hectares per person), only slightly lower in Japan, and twice as much in the USA."

Cresterea economica a Occidentului, suportata de saracii lumii:
"Globally, natural disasters, most of which are related to the earth’s hydrological cycle and are therefore directly affected by climate change, devastate the lives of the poorest people most, according to the World Bank’s Hazard Management Unit.
The poor are more likely to occupy dangerous and vulnerable sites, such as flood plains, river banks, steep slopes and reclaimed land. According to the Red Cross’s World Disasters Report, the frequency and cost of natural disasters will increase due to a combination of environmental degradation, climate change, urban population growth and economic globalisation.
Of all deaths from natural disasters, 96 per cent occur in developing countries.
Rising vehicle traffic is another typical feature of conventional economic growth. Deaths, injuries, and ill health due to vehicle accidents and related pollution are classic external costs of growth. According to research from the World Bank and World Health Organisation, an estimated 1.2 million fatalities and up to 50 million injuries each year are attributable to traffic accidents. Again, poorer countries are disproportionately affected: 85 per cent of all traffic-related deaths, 96 per cent of child deaths and 90 per cent of lost ‘disability-adjusted life years’ (DALYs, a standard WHO measures to compare disease burdens) are in low- and middle-income countries. Fatalities in these countries are set to rise 80 per cent by 2020."

Tehnologia, o falsa scapare:
"Efficiency has increased substantially over the course of the last century, driven by technological development. But there are physical limits to efficiency gains, and questions about how much further they can go. Even in the most optimistic scenario, in which a global political consensus on action held sway, and the most efficient technologies available were immediately and comprehensively applied, coupled with a massive shift towards the least polluting fossil fuel (natural gas), the result would be a fairly meagre delay of 24 years in reaching a given higher concentration of greenhouse gases in the atmosphere. In a more probable and recognisable political future, with continued economic growth, fuel efficiency measures could deliver only negligible delays in higher concentrations.
Finally, and importantly, none of the standard International Panel on Climate Change (IPCC) scenarios for the emissions arising from global economic activity show their concentrations being restrained to anything like the degree sufficient to prevent dangerous human interference in the climate system."

Cresterea PIB-ului, praf in ochi:
Chiar si in tarile in care s-a inregistrat o crestere semnificativa in ultimele decenii a PIB, fericirea nu a sporit, cateva dintre motivele oferite in acest sent de NEF fiind expuse mai jos:

"1. National income accounting, on which growth calculations are based, does not take any account of non-financial aspects of well-being, such as working time. For example, if production were increased by 10 per cent as a result of everyone working 10 per cent longer, people would not be 10 per cent better off, because of the extra time they were working. [...]
2. National accounts also include defensive consumption, without taking account of the social problems which give rise to it. Thus the additional spending required to clean up pollution, to maintain security in the face of increasing crime or social unrest, or for national defence in response to increasing international tensions all add to national income and growth.
3. Most importantly in the present context, growth calculations take no account of the distribution of income. National accounts treat $1 of income identically, whoever receives it. This is clearly unrealistic and counter-intuitive: the effect of an additional $100 on the well-being of a household with an income of $100 is clearly far greater than for a household with an income of $1 million. As a result, the effect of a given change in aggregate income on well-being is critically dependent on whose income is increased. This means that from a well-being perspective, the incomes of the rich are systematically over-valued at the expense of the incomes of the poor. If we set economic growth as our policy objective rather than well-being, it institutionalises this serious distortion, so that policies will inevitably result in a lower level of well-being than could otherwise be reached by biasing policies
towards the worse-off."

Progresul economic ii favorizeaza pe cei deja bogati:
"In 1993, according to the same study ( World Bank’s World
Development Indicators), the poorest 10 per cent of the world’s population accounted for just 0.8 per cent of world income, compared with 50.8 per cent for the richest 10 per cent. The richest 1 per cent alone accounted for 9.5 per cent, implying an average income for this group some 120 times the average for the poorest 10 per cent.
This means that the average benefit of global growth to someone in the richest 1 per cent of the population could be 120 times more than that of someone in the poorest 10 per cent, and yet it would
still be considered ‘pro-poor’ even by the more progressive of the two
definitions. This is, to say the least, counter-intuitive."

Sporirea substantiala a averii mondiale, beneficiu neglijabil pentru cei saraci:
"Between 1981 and 2001, world GDP (measured at PPP, at 1993 prices) increased by $18,691billion. Of this, only $786 billion, or 4.2 per cent, went to poverty reduction as defined by the $2-a-day poverty line – slightly less than the share of the poor in GDP at the beginning of the period (4.35 per cent) – even though the poor represented the majority of the world population.
These figures are potentially misleading, however, as a substantial part of both the change in GDP and the change in the total income of the poor reflects the increase in the world population rather than increased output and income per person. Adjusting for this reduces the proportion of GDP contributing to poverty reduction slightly further to 4.1 per cent. [...] To put this another way, of every $100 of growth in income per person in the world as a whole between 1981 and 2001, just $1.30 contributed to reducing poverty as measured by the $1-a-day line, and a further $2.80 to reducing poverty between $1-a-day and $2-a-day lines. The remaining $95.90 went to the rest of the world population above the $2-a-day line."

Solutia eradicarii saraciei si evitarii catastrofei ecologice: redistribuirea averilor :
"In the majority of developing countries – including almost all of Latin America and Sub-Saharan Africa – it would require a per capita growth rate between 8 per cent and 25 per cent to provide as much benefit to the poorest 20 per cent as the redistribution of 1 per cent of the income of the richest 20 per cent, even if there were no increase in inequality. For around one in seven countries, the growth rate required is 20 per cent or more. At the other end of the scale, the growth rate required is less than 5 per cent in only one-fifth of countries, three-quarters of which are in Eastern Europe or the former Soviet Union.
This compares with an average per capita growth rate in developing countries, in PPP terms, of just 2.5 per cent pa since 1981. If allowance were made for increasing inequality across most of the developing world since 1980, the equivalent growth rate would be increased substantially further.
Once again, this argument applies even more strongly for the world economy as a whole. Redistributing just 1 per cent of the income of the richest 20 per cent of the world’s population to the poorest 20 per cent would benefit the latter as much as distributionally equal growth of around 20 per cent. Even expanding the target group to the poorest 50 per cent of the world’s population – equivalent to a poverty line of around $2.50 per day at 1993 prices – and the source group to 25 per cent (roughly the level at which the well-being literature indicates that further increases in income cease to raise well-being) – a 1 per cent redistribution is equivalent to economic growth of 7.4 per cent. This is more than four times the average per
capita growth rate of global GDP (in PPP terms) since 1981 (1.7 per cent)."

Este redistribuirea o practica de viitor?
"The argument that poverty should or could be tackled through redistribution rather than growth tends to be dismissed by orthodox economists on the grounds that redistribution is unsustainable.
While redistribution from the rich to the poor can initially reduce poverty, they argue, this can only continue for a limited period, as eventually incomes will be equalised, so that there is no further scope for redistribution. By contrast, they contend, growth can continue indefinitely.

Response:
Apart from the fallacy that growth can be sustained indefinitely, this argument is highly variable in its validity. In most of Latin America and Sub-Saharan Africa, at least, there is considerable scope for poverty reduction through redistribution. [...]
Two features stand out. First, a substantial proportion of countries experienced negative per capita growth rates on average through this period (1980-2005), so that, without redistribution, poverty would have increased.
Second, for most other countries in Latin America and Sub-Saharan Africa the redistribution option could be sustained for at least 50 years, and in many cases for centuries, before the average Western European level of inequality was reached. Elsewhere, relatively low inequality and/or rapid growth mean the period is much shorter, or in some cases negative (reflecting levels of inequality which are already lower than the EU average).
However, if the validity of the argument that redistribution cannot be sustained at the country level is variable, at the global level it is unambiguously invalid. The total amount going to poverty reduction below the $2-a-day line between 1981 and 2001 (population-adjusted) came to $335 billion in real PPP terms. Based on the estimated global distribution of income in 1993, the income of the richest 10 per
cent of the world’s population was $14,543 billion.
This means that the rate of poverty reduction achieved between 1981 and 2001 could have been achieved through the redistribution annually of just 0.12 per cent of the income of the richest 10 per cent of the world’s population. This rate of transfer could be sustained for 300 years before the world as a whole reached the average level of inequality in EU countries."

In concluzie, se poate afirma ca nu de continuarea cresterii economice avem nevoie, de care oricum beneficiaza cei deja avuti, pentru care un plus de avere nu contribuie la sporirea fericirii si care oricum presupune costuri enorme legate de mediu si saracirea celor deja saraci, ci de redistribuiri si franarea obsesiei imbogatirii. Pe scurt, redistribuiri si downshifting!

Eu, recunosc, ma distrez de cate ori pot cu emisiunea lui nea' Mircea. Un prieten mi-a trimis filmul si urmarindu-l in reluare mi-am amintit cat am ras de aceasta isprava cand am vazut-o la TV. Un pic teatrala, un pic exagerata, foarte partinitoare si cu final apoteotic. Adica exact stilul lui Badea, 100% :)

Si cand ma gandeam la flota aia multinationala de ardea in portul francez, am realizat grozavia! Trebuie ca se numara printre marile ispravi de arme ale istoriei noastre. Atat doar ca nu eram in razboi la momentul respectiv. In rest, ne-am batut cu multi de-a lungul istoriei si pe uscat am avut victorii glorioase. Dar ne lipsea ceva parca, bataliile navale. Inchipuiti-va, sa distrugi 37 de nave si sa nu pierzi nici un om. Sa nici macar nu fii acuzat de ceva. Pai asta bate orice operatiune stealth a oricarei armate. E o isprava demna de un mare strateg si capitan de osti. Pai omul ala ar merita sa ne conduca tara. Aaaa, chiar asta face. Mda.

Si apropo de stealth, daca e sa ma iau dupa zvonuri, dupa isprava asta a mai urmat una si mai tare pe care "prietenii" i-o pun in carca tot lui Basescu. Ceva gen experimentul Philadelphia , doar ca a disparut nu o nava, ci o flota intreaga. Va amintiti, atunci americanii cica au folosit isetimea unora ca Einstein pentru a deplasa in timp si spatiu un vaporas. Noi am deplasat, in timp record, intr-un spatiu strain o intreaga flota! Si se mai zice ca romanii nu au valori, ca nu stiu decat sa fure. Invidiosii astia...

Voi ce ziceti? Comentati?

marina la o saptamana Septembrie 26, 2008

Producator: Dermasel, Germania
Descriere: Extracte de tamaie , ingrediente hidratante ce persista si minerale marine pentru maini mai catifelate si mai fine
Mainile aspre si uscate au nevoie de o ingrijire deosebita. Reteta inovatoare ce foloseste extractele naturale din copacul indian Salai (tamaie), bogat in ingrediente hidratante ce persista si mineralele de la Marea Moarta, vor conferi mainilor obosite un placut sentiment de catifelare, fiind in acelasi timp complet hidratate.
Folosita in mod regulat, Masca pentru maini de la  Laboratoarele DermaSel combate semnele premature ale imbatranirii pielii .
Pentru maini irezistibil de catifelate!
Utilizare: Se intinde uniform pe mainile curatate si se lasa sa actioneze in liniste circa 10 minute. Se indeparteaza cu un disc demachiant moale, iar resturile de masca se intind ca o crema de ingrijire.
Continut: 15 ml

Producator: Dermasel, Germania
Descriere: Enzime naturale din fructe si minerale marine pentru acel ten la care ai visat intotdeauna
Rasfata-ti tenul dupa o zi grea de munca cu un cocktail fructat bogat in vitamine . Ananasul bogat in enzime si extracte de papaya care iti vor ingriji tenul cu blandete si vor lasa o piele uimitor de fina si catifelata. Ingredientele din masca cu ananas si papaya vor imbunatati circulatia, iar tenul va aparea complet reimprospatat.
O experienta pentru ten si simturi la fel de seducatoare ca o adiere de vara!
Utilizare: Se intinde pe tenul demachiat si se lasa sa actioneze circa 10 minute. Se clateste cu multa apa calduta. Se evita zona ochilor si a gurii.
Continut: 15 ml.

Ramona Gabor se confrunta cu o mare dezamagire - desi este bucuroasa ca face echipa cu Dan Capatos la emisiunea "Un show pacatos", ea recunoaste ca nu arata deloc bine pe sticla. Acum Ramona are un job permanent si este foarte mandra ca a ajuns la Antena 1. Din pacate, urmarind înregistrarile, a ajuns la concluzia ca este mai frumoasa in realitate decat la televizor.