La doişpe am ciocnit împreună. Noi şi prietenii. Adooor surprizele. Cele plăcute, desigur. Şi cele la care asist, dar care nu-s pentru mine. Eeeeh. Nu, nu am ieşit din tort şi nu, nu am purtat bunny suit… am fost cuminte. Nu, nici costumul cu urechiuşe. Am jucat twister si am realizat cu toţii că elasticitatea de la cinşpe nu se mai compară cu cea de la “peste” douăzeci.
M the Boy a împlinit 27 de… ani, toamne, zîmbete, minuni. Şi cadouri. Adooor cadourile, mai ales cele care-mi sunt destinate. Hehehe! Cui nu-i plac?
Diseară ne vom destrăbăla la Barfly. Nu am fost niciodată la cel nou. Can’t wait, mai ales că vom fi peste 30 de bucăţi de oameni. Menţionez că de vreo 3 zile (fără asta) am tot consumat băuturi alcoolice. Se cere o pauză după atîtea sărbători.
Am de gînd să mă apuc să fac ceva şi am găsit asta şi le-am dat mail să mă înscriu la cursul tv şi de actorie. M. a zis că se apucă de cursuri de chitară, dar eu aş alege tobele… însă cu tobele la bloc nu prea poţi să exersezi.
Avem un nou membru al familie, e un LCD negru şi sexy. E mare şi plat şi telecomanda are toate butoanele, părerea mea e că are şi în plus. Prindem vreo 40 de canale şi nu se repetă. Nu Se RE PE TĂ! Partea proastă e că avem vreo patru de sport, partea bună e că eu nu prea mă uit, expeiţe fac serialele poliţiste (axn si antena), melinda cu fantomele şi ar mai fi cîteva. Sunetul e impecabil şi imaginea e… e imagine, domne! Tv-ul proprietarilor avea peste 15 ani… so, imagine that… Badea arăta deformat, acum arată a Badea. Hallmark!!!!prind Halmark! Drammas here I come!!!
Vînez un post de producător la U tv. Mi-am sunat pilele să sune mai departe şi pilele pilelor să sune pînă-n vîrf să mă cheme omii la interviu. Am aplicat şi online. Pasul următor e să mă postez în faţa sediului. Da. E my job! Şi vreau să vă rugaţi în grup pentru că I really need it. Pluuus că au sediul prin Romană prin spate ceea ce e la 15 minute walking de Moşilor. Ideal, no? Divertisment, muzică şi aproape de casă… am mai aplicat la miliarde de alte joburi şi mi-au vizualizat the cv. nu a sunat nimeni… nu ştiu ce pierd!
Un preten bun şi cam tîmpiţel (că nu ne-am mai văzut de secole) mi-a zis să mai aştept să vină criza aia mare şi să-mi iau maşină prin februarie… cam aşa, cînd o să dau de o mană cerească (tot nu mă las de loto)… lexus. aşa am zis. eu sunt şmecherul care a luat un credit şi n-a făcut nimic cu el şi acum se bucură de asta… o să mai aştept. asta dacă nu cumva mă contactează ringier şi mă vor vrea cu ardoare. sunt un om comod şi pipera e prea departe..eeeh. vedem.
parcă mai aveam ceva de spus, dar gossip mă strigă. aproape că am terminat sezonul 1. urăsc serialele care nu-s terminat în state. că trebuie să stau după fundul lor să-mi dea episoadele cu ţîrîita. încă o grevă a scenariştilor, încă un Crăciun şi good bye One Tree Hill, Grey şi Gossip.
aaa. cu revelionul am rezolvat. toate bune şi frumoase! cred că încep să-mi plac, din nou.
pentru undelete. ai dreptate. vorbesc cu sînt… ce ciudat. nu am analizat niciodată…
Posted in Viata sub lupa unei femei moderne, evergreen Tagged: evergreenstories