RoNada RSS/ATOM :: Afisare rezultate cautare: suport

Recapitulare de bun simt,
(care aveţi căuşul minţii mai mic, sau suferiţi de „nimic-concisul” recent, citiţi pe diagonală, tot se va prinde ceva…!)

Nu aş fi vrut să scriu acest articol, deoarece în mod sigur o să-mi parvină din nou critici sterile sau laude deşarte. E şi ce, până la urmă, de-aia se va opri soarele de pe cer sau pământul din rotaţie! Cursul atacurilor şi laudelor trebuie impetuos puse la punct. Laudele nu mă mulţumesc deoarece sunt numai laude şi mai trebuie să spun că eu doar am redescoperit ca orşicare dintre voi filonul autentic al credinţei nedisimulate şi a neamului în care trăiesc. Bine, bine, am scris şi altfel, dar nu neapărat critic sau obraznic. Criticile le accept ca cealaltă parte a adevărului, dar dacă sunt de bun simţ, de la oameni de bun simţ şi bazate pe adevăruri, nu deşănţate! Eu nu scriu pentru mine şi pentru orgoliul meu, ci pentru adevăr şi dreptate, în duhul iubirii autentice de om şi Dumnezeu!-cred ca propoziţia asta ar arăta mişto pe prima pagină a cărţii sau undeva unde incepe cartea sau pe coperta pe spatele cărţii acolo unde se prezintă autorul !
În articolul „2006” vorbeam despre orwellianul an în care vieţuim, despre Armata, care cu aceiaşi bocanci cu număr mare şi maşini de război depăşite, bagă la înaintare „carnea de tun” a fiilor acestei ţări, mai ales unde nu ne fierbe oala. Indiferent de ce-ar zice unii sau alţii, nu avem ce căuta şi ce apăra acolo. Am scris acolo şi despre Biserică, cu durere, despre „iubirile eşuate în putere” şi altele, altele…apoi politichia noastră cea de toate zilele…cu dosare, amante, şpăgi, despre accederea doar dacă eşti mason, evreu sau homo, etc…apoi despre învăţământ şi prea mulţii piloşi, moşi, babe care ţin cu dinţii de catedră blocând într-adevăr pe tinerii merituoşi, despre curricumurile aiuristice tip new age…despre afacerile cu acoperire politică, gen Caritas, Delphing, BIR, etc…despre opinteala de a condamna comunismul, sau securiştii numai…Mi s-a răspuns că eu sunt cel care vede strâmb şi deşelat…oare domnii mei critici, voi sunteţi chiar condesatori ai vidului? Închei acest rechizitoriu la articolul sus amintit, „2006” cum am încheiat şi acolo…poate acum aud şi văd aceia: Din fericire România este cu mult mai mult decât aceste nimicuri exacerbate, este cuminţenie, omenie, binecuvântare, este duioşie, este dor, doină, cucernicie, încă bun-simţ, isteţime, nemoleşeală, vivacitate, chiar şi în cele mai de jos, cultură, atât cât este, dar este !
În „Exilul Maicii Domnului şi Liturghia schimbată” am scris ceva mai apăsat despre puţin ştiuta hotărâre a Sf. Sinod de a schimba Liturghia existentă (care hotărâre se încearcă să se aplice insinuos). Am pus acolo în paralel argumentaţiile lor, care nu sunt numai gramaticale, atenţie !....cu cele ale Sfinţilor părinţi, ale bunului simţ, precum şi ale altora….stupoare, au început să scuipe şi acum aici…vlădicii iniţiatori au aruncat cu toiagul igumenic şi au interzis primirea mea la Marea Agapă Liturgică din oraşu-mi natal, iar aceştia ca şobolanii din altar au acceptat trepăduşa-laşă soluţie…şi am fost interzis, întâi la predică, apoi la altar…ar fi vrut ei mai mult, dar Dumnezeu a zis: „Staţi şi nu îndrăzniţi!”. I-a deranjat publicarea mea, vestirea de pe acoperiş, a acesui început de sfârşit. Închei comentariul acesta cu câteva cuvinte ale unuia dintre „răscolnici”, poate pricepe careva ceva: „Iată de ce, una din cele mai grele încercări survin atunci când iubiţii noştri arhipăstori nu sprijină lupta noastră şi pornesc pe un drum greşit, silindu-ne şi pe noi să procedăm în acelaşi mod. La această ispită se cuvine ca noi să răspundem prin cuvintele apostolului, atunci când sinedriul le-a interzis să propovăduiască Numele lui Hristos: „Trebuie să ascultăm mai mult pe Dumnezeu decat pe oameni”. Unii dintre creştini se vor împotrivi, desigur repede vor fi neutralizaţi şi calificaţi drept „răscolnici” (cum nu o dată s-a întamplat şi în trecut). Ceilalţi vor prefera să tacă, spunând că atitudinea ierarhilor este păcatul lor personal, care pe noi nu ne interesează ş. a. m d. Adevărul ne va izbăvi de moarte (Pr. Timotei Alferov).
A venit rândul apoi articolului: „Evanghelia lui Iuda, Evanghelia holocaustului”, subiect sensibil, pasibil de ordonanţa Năstase. Aici am vorbit despre canalele tembelizante, darwinisto-marxiste (ia ziceţi, ştiţi originea celor doi pomeniţi?), Geographic Chanel, Discovery Chanel, Animal Planet & co…în care, deşi patronate de evrei (lucru neutru şi de no comment) atacă constant religia creştină şi chiar bunul simţ. Am arătat că acele anemice argumente ale susţinătorilor de gnosti-astrologism, împletite cu şamano-voodoo-ism nu sunt decât pentru copiii naivi şi babele cu probleme. Am arătat despre paradoxul...: „Se descoperă Evanghelii peste Evanghelii şi scrieri peste scrieri de mii şi mii de ani, dar unde sunt arhivele Auschwitz-ului, că sunt mai aproape de noi? Dar arhivele reale ale SRI-ului? Dar ale NKVD-ului? Dar ale Stass-ului?” Am încheiat cu : „Poporul român şi nu numai, are dreptul să ştie cine i-au fost asupritorii comunişti cu nume şi prenume, adresă, conturi, aşa cum şi creştinii de peste tot trebuie să ştie că Iuda a fost un trădător şi atât, iar cuvântul trădător nu are mai multe sensuri, ci numai unul: slujitor al Satanei” şi bineînţeles, criticii mei cerbari...nu au întârziat să vomite argumentele lor de două parale.
Urmează articolul: „Crăciunul Roşcovelor” în care mărturiseam despre Crăciunul mimat de americani şi româno-americani în SUA, pe unde mă preumblam atunci, despre superficialitatea securimii de acolo, despre exilul care a îmbătrânit sau a dispărut cu forţa de acolo, despre zidurile cenuşii şi poporanismul românilor de acolo, care nu mai vor să recunoască la „proştii din ţară” că spală lăturile negrilor şi că-s dezrădăcinaţi rău...cu anumite excepţii, care mă vor ierta, desigur! Am vorbit despre brain-washingul făcut tuturor acolo, despre Moş Crăciuniţele cu Coca-Cola şi cadourile cu roboţi, Play Station şi X Box-uri făcute copiilor, despre nevoia ca toţi să-L naştem pe Hristos în noi, în aceste zile (aspectul mariologic al Bisericii, Părintele Evdochimov) şi ce credeţi...am primit o groază de ameninţări din partea, nu-i aşa că ghiciţi? A românilor care mănâncă roşcove în ţara roşcovelor, America...masoni, popi, terchea-berchea.....bine, unii m-au mai şi publicat, bătând din palme că înjur pe cei de acolo, dar nu pentru asta am scris eu ce am scris!
Am încercat să o „dreg” oarecum cu articolul din ajunul marii sărbători, intitulat: „Paralele Crăciunului”, în care de la afirmatia lui L. Laveile („Orice început se mişcă între bucurie şi sacrificiu”) şi până la aceea că, gândirea religioasă (Jaspers, Lacroix) distinge între „origine” şi „început”. Mi-am structurat expunerea de la Newman şi până la Nicolae Cabasilas şi anume, ca, toţi mărturisesc: „Crăciunul este moartea vechilor noastre deznădejdi”. Degeaba, criticile turnau, dar şi laudele…le-am lăsat să curgă şi să se discearnă…şi s-au decantat !
Urmează, aleatoriu, desigur: „La Apusul libertăşii – cum se votează la români!” unde am plecat de la un fapt real: „S-a dovedit a-nu-ştiu-câta-oară că românul de acum îşi merită soarta pe deplin. Stăteam în pre-ziua alegerilor la o coada la Farmacie (pentru medicamente compensate - acum cozile nu mai sunt la pâine, carne, etc, ci la farmacii şi ... bancomate! Ne-au dresat bine de tot!) şi întreb şi eu un bătrânel respectabil (pe din-afara): „Vă convine situatia asta, să aşteptaţi două zile incontinuu la coadă pentru medicamente? Sau acum veţi ştii cu cine să votaţi?”, mi-a dat un răspuns care m-a năucit: „Cu cine votez? Tot cu aştia (PSD-cripto-neocomuniştii) bineînţeles, ce dacă şi-au făcut averi şi vile pe nedrept, acum dacă s-au îngrăşat aştia să mai îngrăşam şi pe alţii?…” şi am ajuns la impresiile mele de membru într-o comisie de vot. Am încheiat cu: „Să mai salvăm ce mai este de salvat, contează răspunsul fiecărui eu. Să nu ne mai „permitem” luxul să-i îndepărtăm şi pe cei pe care i-am apropiat cu greu, măcar că nu-s vrednici în totalitate (să ia piatra şi să arunce cine se crede mai vrednic!). Sunt pesimist? Se prea poate, dar să nu uitaţi că optimistul este un pesimist dezinformat!” Bineînţeles, aplauze şi înjurături, că de....în Balcani suntem.
Urmează: „O zi în eterna România” (The Daily programme), în care încep sa povestesc o zi din drumul meu aproape la fel spre serviciu şi nu numai, ocolind scuipăturile de pe jos, certându-mă cu şoferul de microbuz pentru manelele la maxim date (moment la care cei pe care i-am arătat cu degetul în „Crăciunul Roşcovelor”, mă aplaudau şi mă înjurau ceilalţi!) şi am ajuns până la citatul din ziarul „Adevărul”, din 11 octombrie 1919, care scria printre altele: „…avem prea mulţi oameni cuminţi şi nici un nebun. Ori nebuni ne trebuie. Cei de la 1848 erau nebuni şi au desrădăcinat regimul boieresc de atunci…ne trebuie şi nouă nebuni. Cu oameni cuminţi care despică un par în 14 şi tot nu se hotărăsc, nu este nimic de făcut. Ne trebuie cel puţin un nebun, dacă nu mai mulţi nebuni. Ce va face nebunul ăsta, de unde vreţi să ştiu eu ?…Se cere dar un nebun. Să vină nebunii.” Concluzia articolului cu pricina a fost simplă: „Regenerarea acestui neam de viteji nu se poate face, ignorând defectele „recente” şi exacerbând calităţile ce ne-au mai rămas” Din nou, aplauze, mai ales de la cei care plecaseră peste ţări şi mari, şi chiar de la unii care spuneau mai deunazi că avem sufletul (noi, românii) „ca un cur” (Tismăneanu în „Politicile”). Făcusem o diferenţă între neam....din trecut până în viitor şi poporul, deplorabil ca secvenţă a neamului, ancorat în aici şi acum! Dar cine să discearnă?
În „Gâlceava Diasporei cu Exilul”, explicam diferenţa majoră între aceşti termeni şi mai ales despre ceea ce li se pregăteşte românilor de peste tot. Ziceam, în cunoştinţă de cauză despre neunirea din afară a românilor de pretutindeni, despre reactivarea foştilor securişti şi turnători de prin diaspora, etc...Acolo dădeam şi nume, adresă, dar oare cui a folosit? M-aş bucura ca măcar unuia; oricum ar fi, blesteme masonice, securisto-pupincuriste, mi-am atras şi de acolo!
În: „Distrofiile unei preoţii mutilate”, scriam despre „păduchii volterieni” care, au pe frunte scris: „Orice pasivitate este egală cu complicitatea” - Pr. Boris Răduleanu - şi tot mai încearcă să doarmă liniştiţi pe pernele lor de puf de minciunică. De la minunata viziune a lui Teodor M Popescu vizavi de menirea şi slujba preotească şi până la aceea a Pr. Buga Ion în ultimele sale cărţi („…ultima rugăciune adevărata a unui teolog este aceea înainte de hirotonire, după nu mai are timp, sau consideră că îi este de ajuns harul primit…nimic mai fals!”), totul trece prin voinţa Celui de Sus şi a celui de jos, a omului ploconit cu această mare putere ! Am atacat crunt felul zootehnist şi CAP-ist al celor de azi, cu har şi reverendă şi am ajuns la concluzia: „… El se trezeşte, după perioada idilică şi pitorească a imaginii preoţiei, citite de prin manuale, în cel mai de plâns TRIUNGHI AL BERMUDELOR, odată intrat, nu mai ai scapare. UNA din laturi este PAROHIA, CREDINCIOŞII, ALTA – FAMILIA SA, IAR ALTA – EPISCOPIA! Pe cine şi cum să o satisfacă ? Orice apropiere de una din laturi face să sufere celelalte două!” Mi-am atras iarăşi promise anateme care mai de care mai deşelate şi subiective…parcă o caut cu lumânarea, îmi veţi zice! Să dea Domnul, eu orb fiind să ţin o lumânare în mână ca să vedeţi voi drumul drept!
Oarecum indignat de foamea de senzaţional şi de atacarea frăţească din cazul Tanacu, am scris: „Suntem ceea ce mâncăm, ceea ce bem…”, în care încercam să explic de ce atâta vervă şi înfierare pe unul din cazurile din BOR, respectiv acel Ieromonah care din varii cazuri a fost acuzat de ucidere. Am încercat să fac o deosebire dintre teologia de amvon şi cea duhovnicească cu adevărat! Plecasem de la afirmaţia lui Steinhardt: „Suntem ceea ce bem, păi cum să nu fie aşa? Nu a zis Hristos: „de nu veţi bea sângele meu şi de nu veţi mânca carnea mea…vii nu veţi fi”? şi am ajuns la concluzia că atâta ceartă, înfierare, otravă, etc. din partea fie a presei, fie chiar a teologilor este rezultatul că aceia „mâncau şi beau” scolastica pe pâine şi acum scoteau toate acestea pe nemestecate şi negândite. De aici şi scandalurile despre exorcizare, Biserica primitivă...s-a ajuns până într-acolo încât unii dintre episcopi au început o „curăţire” printre toţi acei „supuşi” din mănăstiri şi biserici care le stăteau împotrivă, alţii, cu cămăşi albe şi butoni aurii pe sub reverende, apăreau la Tv şi spuneau că...acei preoţi care fac aşa ceva (exorcizări) nu ar trebui să le facă dacă nu au doctorate, masterate, etc....deci....ceea ce mâncaseră dumnelor în studenţie...acum erau de mult digerate şi chiar vărsate..în public...şi mulţi mâncaseră stricat şi nu din Duhul Care da Viaţă! Bineînţeles, criticile şi acum se aud....şi mai încearcă anemic să mă arate cu degetul...eu am spus ce am avut de spus!
În: „Psihologia Creştină a adâncurilor (a Sfinţilor Părinţi filocalici) între Psihologia înălţimilor (C.G. Jung ) şi psihanaliza freudiana (S. Freud)” am expus aberaţiile psihologiei şi psihanalizei moderne, bazate fie pe S. Freud, cu a sa obsesie sexuală, fie pe Alfred Adler cu obsesia puterii, fie pe oarecum apropiatul K. G. Jung care încercase să facă o punte dintre religie şi psihanaliză. Bineînţeles, neajunsul psihanalizei moderne este neacceptarea energiilor necreate şi de aici nedeosebirea dintre înrâurirea duhului lui Dumnezeu şi a celor necurate....dar şi aici, critici....din partea teologilor, că încerc o subtilă amestecare de New Age şi teologie...culmea, tocmai eu care am scris atâta împotriva acestui curent antihristic! Problema la aceştia era aceea că nu prea citeau...ci doar preluau câteva păreri de prin cărţile scoase pe bandă în ultimul timp. Ceilalţi, psihologii, filozofii, mă atacau deoarece dădeam idei despre o posibilă....spiritualizare a psihanalizei şi despre aşa zisa Psihologie a adâncurilor, a Sf. Părinţi Filocalici.
În: „O controversă actuală (Actualitatea pericolului TV şi capcanele explicaţiilor atee şi ne-ortodoxe)”, am răspuns la valul de cărţi cu poleială ortodoxă care se vroiau ca profetice, atenţionând lumea creştină despre pericolul TV şi al efectelor asupra creierului uman. Am citat câteva la modă şi le-am demontat pe baza Sf. Părinţi care spuneau clar: „Sediul gândirii nu este în creier, ci în inimă, dar nu în muşchiul cardiac, ci în sufletul personal...” Bineînţeles teologii de ocazie....atacau....la fel şi darwiniştii de peste tot...: „cum poate un preot să spună astfel de aberaţii....?!” Dar nu spuneam eu, ci Sf. Părinţi...vă rog citiţi-i! „Sf. Grigore Palamas a subliniat că „fiinţa” raţiunii se găseşte în inimă, în timp ce „lucrarea” ei este în creier. Teoria aceasta a fost investită cu autoritatea hotărârilor Sinodului din Constantinopol (sec XIV).”...despre apusenii şi de la ei toti urmaşii: „Influenţaţi de filozofia platonică, care nu numai că nu cunoaşte distincţia minţii în fiinţă şi lucrare”...

În: „Des-conspirarea controversei: Codul lui Da Vinci (încercare de critică tautologică)”, am încercat să arăt că problema Codului este una falsă şi împotrivirile şi anatemele date de oamenii bisericii sunt jalnice şi caraghioase. Nu aşa se răspunde acestor provocări...nu făcându-le propagandă negativă! „ Fratele cel Mare stă cu ochii pe noi” (G. Orwell), se pare că „fratele cel mic”, adică restul care nu Conspiră, va adormi din „marele căscat” (Dostoievschi) prin explicaţiile, teoriile şi toate controversele actuale, adevărate furtuni în pahare cu apa. Neputând funciar să vadă dincolo de materialismul credinţei lor superficiale, trecând prin experienţe de tipul „stigmatelor” din palme, încercând să vadă doar o „Împărăţie lumească” a lui Dumnezeu pe pământ, administrată de Vicarus Christi (Vicarul lui Hristos-Papa) eventual cucerită cu forţa (Cruciadele) este aproape normal că au ajuns la acest apogeu de tembelism, cum este Codul lui Da Vinci sau Evangheliile lui Iuda, Toma, Nicodim, Filip şi câţi vor mai fi. Neavând călauza „Pnevmatologiei” („ştiinţa Sfântului Duh”) răsăritene, negând din incapacitate de înţelegere „Energiile necreate” (vezi disputele isihaste dintre Sf. Grigorie Palamas şi călugărul Varlam) se trece rapid la Filioqve (adaosul din Crezul catolic) distrugând astfel Taina Sf. Treimi şi chiar bunul simţ creştin. Criticile sterile îşi scot capul bleg şi aruncă cu noroi, în general datorită cică „lipsei mele de simţ artistic”, datorită atacurilor la adresa mediului catolic şi chiar a Bisericii surori (care soră monşer? Poate vitregă, nu de acelaşi tată făcută!)...iaraşi nu se vede pădurea din cauza copacilor!
În: „Crearea şi sfârşitul lumii, o perspectivă ortodoxă”, am încercat să punctez unele probleme care mă frământau de ceva vreme şi anume: cum se face că teologii noştri, chiar şi unii duhovnici, nu au în vedere răspunsurile pe care ar trebui să le dea Evoluţionismului şi chiar Creaţionismului de sorginte protestantă. Sau poate nu cred că este aşa de important...dar este, mai ales în secolul XXI, care va fi sau nu, după cum este sau nu mistic. Marllaux vorbea despre mistică, dar oare care? Slavă Domnului, avem gânditori, duhovnici, har, dar mai trebuie şi o sistematizare a articolelor din punct de vedere ortodox ale Creaţionismului. Dacă aţi ştii ce foame este pentru aşa ceva....în universităţi, biserici, minţile credincioşilor noştri intelectuali...! În general se zice că materialismul este contra spiritualului. Trebuie să dezarmăm astfel de ziceri sterile şi fără rezultat. „Materia tot din bine se trage” (Sf. Dionisie Areopagitul), iar noile descoperiri ale ştiinţei confirmă faptul că materia în forma ei de particulă ultimă este energie vie, potenţial conţinută de materia cuantică. Materia cuantică nu este altceva decât o concentrare de energie a câmpului (vidului) cuantic. Deci este fals să te referi la materie ca la ceva păcătos şi rău. Dincolo de nivelul (vidul) cuantic există nivelul subcuantic, universul cuantic provine dintr-o sursă veşnic creatoare, situată dincolo de spaţiu şi timp” – David Bohm (laureat al premiului Nobel) Biblia spune şi ea la fel: „Dumnezeu a creat totul din nimic” (Geneza). Ştiinţa a putut descrie cu precizie chiar ceea ce s-a întâmplat de la 10 la puterea (-43) secunde („Timpul zero” sau „Timpul Planck) după crearea Universului. „Fizicienii nu au nici cea mai mică idee despre ceea ce s-a întâmplat înainte de acest Timp al lui Planck”, mărturiseşte fizicianul francez Grichka Bogdanov. Dacă primul obstacol îl pun cuarcii, entităţile infinitezimale (10 la puterea -18 m) ceea ce reprezintă un „zid dimensional” dincolo de care totul este energie, nimicul de care vorbeşte Biblia. Incapacitatea ştiinţei de a învinge „zidul termic”, „ orizontul cosmologic” al opacităţii, „zidul dimensiunilor” cuarcilor şi „zidul lui Planck” poate fi rezolvată cu ajutorul Teologiei Răsăritene. Ortodoxia, singura care acceptă energiile necreate şi care este plină de Lumina Dumnezeiască. Cele mai noi descoperiri cosmologice, precum şi ştiinţele mai noi, cum ar fi Cibernetica (adevăratul părinte este românul Odobleja), Teoria Haosului, a Fractalilor, Fizica cuantică şi sub-cuantică contrazic Evoluţionismul predat în vremea materialismului dialectic-comunist.
Dacă ştiinţa confirmă Crearea Universului de către o Inteligenţă Superioară (Persoană Supremă), Biserica Ortodoxă completează lipsele Creaţionismului de sorginte protestantă, în care, după creare, Dumnezeu s-a retras (solipsism) şi nu mai intervine. Ortodoxia susţine o „creare încontinuu” a lumii, o susţinere prin energiile necreate ale dumnezeirii. Dumnezeu nu este un impasibil, care creează din plictiseală sau moft, El este iubire şi pentru că este iubire maximă nu poate sta impasibil, dar nici nu poate viola libertatea pe care tot El a dat-o.
Până aici totul bine şi frumos, dar pietrele vorbelor aruncate în cyber spaţiu, nu au întârziat să apară: „cum poate un pârlit de popă să se bage cu nasu’ în ştiinţă, să-şi vadă de colivă şi de colaci...”, bine, bine, ingraţii mei neştiutori, în primul rând nu aveţi cum contrazice evidentele dovezi prezentate şi apoi vorbiţi de ceva ce nu aţi reuşit să experimentaţi, anume, „cascada Duhului” în Biserică, deoarece poate aţi intrat doar la botez şi poate veţi intra doar cu picioarele înainte, la moartea voastră fizică, că sufletească...sunteţi puşi în cel mai belicos coşciug darwinisto-materialist, de multişor timp.
A urmat: „Asasinii Inocentului”, în care v-am numit, detractorii mei...draci (nu prin fiinţă, ci prin dobândire şi apartenenţă!): „Asasiinii Incocentului sunt toţi laşii pământului, neterminaţii, stricaţii, prefăcuţii, fariseii, turnătorii, trădătorii, superficialii, mediocrii, materialiştii (în sens darvinist), neatenţii, mândrii, geloşii, invidioşii, flecarii, urâţii, conformiştii, disciplinaţii, culturalnicii, plafonaţii, hidoşii cu inima, piloşii, schimonosiţii la suflet, egoiştii, hazii, trepăduşii, ageamiii, masonii, ecumeniştii, mondialiştii, zevzecii, măgarii, profitorii, zeflemiştii, maneliştii, politrucii, securiştii, sioniştii, grosolanii, nepoliticoşii, răpănoşii, necizelaţii, obraznicii, comuniştii, exploatatorii, interesaţii, borfaşii, mincinoşii, neşlefuiţii, slugarnicii, neantizatii, pupincuriştii, lingăii, genul: „linge-cuminte picioarele”, mâncătorii de sub unghii, acediştii, lăudaroşii, molaticii, blegii, mototolii, torţionarii, moleşiţii, căcănarii, şi alţi cercopiteci fără creier şi inimă…”
Am continuat cu Cel asasinat, Inocentul, Măria Sa Copilul…din noi toţi: “Asasinăm incontinuu, copilul din noi, prin maturitatea înainte de termen, prin forţarea seriozităţii şi isteţimii naturale, de pe la şcoli, vrem ca, copilul nostru să fie geniu, îl ucidem încet, încet, făcând loc la hidoşenia profesiei de pe care să stea liniştit să-şi roadă ciolanul în faţa Tv-ului, şi să-şi petreacă cât mai multe concedii dincolo de termopanele casei refăcute şi a maşinii de lux. Dar el, copilul, zglobiul, nevinovatul unde l-am pierdut? Unde a rămas în urmă? Nu mai contează într-o lume de business-mani, nu? Cravata s-a substituit fraudulos jucăriilor nevinovate din cârpe, hârtie, beţe etc. Mingea, acest bol magic care sare până la soare şi se mai întoarce la odihnă în asfinţit cu obrajii îmbujoraţi, e înlocuită cu tastatura laptopului şi cu ecranul LCD care depersonalizează şi înroşeşte stupid ochii. Ursuleţul de pluş rămâne prăfuit, la fel şi maşinuţa de plastic care ne alinta singurătatea în detrimentul sclifositului şi pretenţiosului „service bun”, plătit cu sânge şi amintiri de copil. Ce proşti suntem cu toţii, de la un capăt la altul, fără noimă şi har!
Ucidem arta, prin ne-arta, promovând nulităţi cu pile…cu scălămbături sau imitaţii idioate rău. Dacă aţi mai fost în ultimul secol prin vreo galerie de artă să vedeţi ce ciudăţenii aninate pe pereţi. Imitaţii şi kischuri second-hand ce înfioară şi pereţii, dară-mi-te arta adevărată, care este creaţie, nu imitaţie. Adevăraţii artişti, creatorii, nu au dreptul, nu-i aşa, la expunere şi stau în umbra voastră...sau cel puţin aici!
Aţi ucis literatura, indiferent de asociaţie şi uniune a scriitorilor…pun pariu că nici nu bănuiţi cât de mediocrii sunteţi, şi habar nu aveţi că sunt alţii mult mai talentaţi decât voi, anonimi, la care nu veţi fi vrednici să le descheiaţi nici măcar sandalele de la picioare. Dar e vremea voastră, ce putem face?
Aţi ucis filmul…prin tembelele seriale ce nu se mai sfârşesc (credeam că numai universal este infinit, dar văd că şi telenovelele şi…prostia), în lacrimogenele creiere de gospodine post-decembriste frustrate. Tarkovschi, acest zeu al filmului, ca rugăciune se întoarce plictisit pe partea ailaltă…ce bine că a plecat…să nu mai vadă!
Ucideţi presa…tot prin ceea ce convine celui mai mare. Oriunde întorci capul, de la mare la zare, vezi Cotidiene, reviste, Periodice, etc…care publică nimicuri sau sunt axate pe teoria chibritului stins de mult. În fiece agenţie de presă e unu’ acolo domnule care taie totul, cenzurează ca să placă şefului sau plebei, dar peste tot e unu’, nu-I aşa că ştiţi în orasul vostru cel puţin unu’? Ia duceţi-vă domnilor la ei şi luaţi-i pur şi simplu de guler şi daţi-i un şut în dos!
Aţi schimonosit hâd Biserica, mireasa lui Dumnezeu, aproape aţi violat imacularea ei. Ce har, ce iertare, vă jucaţi domnilor cu focul sacru…şi culmea, tot voi daţi verdicte…ticăloşire fără margine, prostime fără măsură. Adaptăm neadaptatul, Iconomisim, Acrivia şi Pogorâm, Nepogorâtul! Suntem mai de plâns ca ultimul animal de pe lume, schimbăm, modernizăm, adaptăm, comentăm scălâmb canoane, de-a valma, promovăm şi ne complacem cu lăturile şi scursurile…pe cine credeţi că înşelaţi? Cu penseta domnilor se scoate neghina din grâu, nu cu cizmele!
Ucidem fără scrupule familia…prin familie! Familia e sfântă, familia e celula, etc…da, da, să o credeţi voi, care familie monşer? Vedeţi voi vreuna? Sau poate că „este”, dar nu prea multe! Ticăloşiţii de azi sunt şi ei părinţi, vă închipuiţi cum va arăta lumea mâine, când aceştia vor creşte mari?
Ucidem cuvântul prin vorbărie, cât mai multă, fără noimă…s-a scris în ultimul eon, enorm, mai este ceva de spus…nu cred, totul este zis…dar nici un cuvânt care să mişte piatra, să zidească…nimic! Veri naivitas!
Ucidem moştenirea dăruită nouă…natura, pământul, universul prin mândrie, căpoşenie, poluare spirituală şi materială, egoism feroce, ce…nu-I aşa? De câte ori aţi scuipat spre cer şi v-a căzut scuipatul pe faţă? De câte ori aţi aruncat o hârtie pe jos sau aţi fumat în aer…cât credeţi că va mai suporta acestea?
Ce mai este de ucis…să ucidem!”
Blestemăţii am primit şi aici…cum de-mi permit eu să le arăt Asasinilor morali şi nu numai,o oglindă ca să vadă hidoşenia chipurilor ce le poartă sub forme de cap, sau capete…? Şi iată că le-am arătat că sunt goi şi hidoşi…bine, bine, efectul a fost că, conştiinţa lor lucrează, atât, că despre schimbare….Dumnezeu cu mila!
Soluţia? Aceasta şi numai aceasta: „Lăsaţi Inocentul din tot ce vă înconjoară să iasă, să se descopere, să trăiască şi vă sigur că vă va da, mai mult decât puteţi duce, şi vă veţi minuna fericit! Să învăţăm sau să ne dezvăţăm de limbaj matur, să gângurim ca şi copiii, să ne jucăm ca ei, să ne îmbrăcăm ca ei, să se facă şcoli unde să ne dezveţe de toate apucăturile hâde ale oamenilor mari, din toate domeniile…nu ar fi frumos? O lume guvernată după placul copiilor, cu fluturaşi mai albi care zboară, cu dulciuri sănătoase peste tot, cu căţei pufoşi şi pisicuţe blânde, cu jucării… Orice aţi zice, alternative nu avem, a zis-o chiar El: „De nu veţi fi ca şi copiii nu veţi intra în Împărăţia lui Dumnezeu”, şi ce le place copiilor? De astea! Na!”
A urmat: „Celebritatea Iubirii” în care am făcut trecerea de la „Sandaua lui Empedocle” la „Săgeţile lui Eros” şi chiar la „Agape”-ul dumnezeiesc. Am dedicat articolul… „Ligiei din noi”, este vorba despre romanul creştin, de dragoste: „Qvo Vadis” a lui Sienkiewicz. Am criticat muţenia din Biserică vizavi de fiorul dragostei şi a răspunsurilor total neadecvate ale celor ce trebuiau să fie Luminofori şi sunt Întunecători…adică teologilor, preoţilor…formatorilor de caractere. Se vine în general cu stereotipii şi canoane aplicate aiuristic şi din plictis, nimic concret, pe limbajul şi forma tinerilor de azi. Nu mai ştim să aplicăm învăţăturile sfinte în dinamica de azi, de aici şi mulţimea de probleme şi deziluzii ale tinerilor care încearcă cu degetul marea vieţii. Am concluzionat: „Acest nod marinăresc, al lui Gordius („Gordian”) nu se poate dezlega decât prin iubire, fără mijloace convenţionale! Trebuie să vorbim fără reţinere, curat, adevărat, tinerilor despre iubire, Biserica încă nu e numai în ceruri, e şi pe pământ şi trebuie să răspundă nu la ce vrea ea (am scris intenţionat cu literă mică, deoarece mă refer la administraţia ei, acră şi seacă) ci la ce a fost menită. Ea trăieşte în cetate nu pe pustiu şi trebuie a da răspuns adecvat „ştiinţei de a conduce masele”, adică politicii, şi iubirii de orice fel, fără frustrări şi angoase”. Păcat că nu se înţelege la timp, nu ar mai fi atâtea lamentări că nu vin tinerii în Biserică, că suntem primii la avort, că, cuplurile se despart aşa uşor…etc…
În urma acestui articol de bun simţ, cred, o ploaie de injurii au curs ca nişte noroaie…nu este vorbă că nu aş şti cum să trec de ele, doar am „cizmele de cauciuc” ale bunului simţ şi cât de cât „cocoaşa sufletească” bătătorită de astfel de răspunsuri şleapede ca şi sufletele care le varsă, dar…mă doare că uneori vin din partea celor care se mai şi roagă…cu toate tacâmurile de icoase, irmoase, axioane….dar de impropriat….deh…..e greu! Am primit în articulări în genul cercetărilor cu băţul la fund a lui Coelho…deşi, cred că nu meritam…şi nu numai eu cred în subiectivismul meu (oare mai este ceva în afară de subiectiv?). Fiţi pe pace, nu voi mă veţi judeca şi nici altcineva dintre criticii mei cerberi. Ce mulţumire este faptul că nu aveţi influenţă decât la cei ca voi!!!
Printre alte articole, pe care nu le mai pomenesc aici a fost şi: „Extratereştrii şi (în) Biserica”, în care am încercat, voi hotărâţi dacă am reuşit să trec de la bătăliile pentru alte civilizaţii de prin universul acesta (ne-negate de Hristos, dar nici confirmate explicit) la cei mai apropiaţi…din Biserică. Şi cine adicătelea sunt aceştia din trupul Domnului? Toţi cei care vor să fie cum trebuie să fie…şi nu îşi pleacă genunchiul lui Baal, acesta fiind orice formă, organizaţie, persoană (aş fi preferat să-i zic individ!) din orice parte…Episcopie, Prefectură, partid….etc. Aici am primit „palme” zicându-mi-se: „Cum ai cutezat tu să vorbeşti despre personalităţi, ca Pr. Nicolaie Steinhardt, Pr. Stăniloaie, etc…la pertu’? Păi, dacă vă simţiţi apropiaţi, intimi chiar cu ei, prin acelaşi Duh care vă ispiră, cred că nu numai că nu s-ar fi supărat aceştia, ci ar fi creat o anumită stare, proprie numai prietenilor şi celor ce se iubesc în Hristos domnul…dar de unde să gustaţi voi acestea, prea-acrilor? Am vorbit acolo şi despre neghioaba slugărnicie confundată cu smerenia, despre demnitate umană, dar nu mândrie, despre diferenţa dintre iertare şi uitare…care nu merg mereu şi obligatoriu împreună….e clar….că într-o lume cocoşată, „scandalizezi” cu acestea! Dar cine a avut minte şi inimă de înţeles a înţeles!
Aş vrea să vă mai zic câte ceva, dar cred că deja aţi obosit (unii) chiar şi cu cititul în diagonală pe care îl faceţi…aşa că închei, aşteptând în continuare, părerile, ideile, laudele, injuriile…căci astea vă vor defini!

Acelaşi pentru cei care mă ştiu,
Oricine pentru alţii,

Iulian Gavriluta

Pe 10 septembrie 2008... „Un suspin al nimicului”!

NIMIC NU SE VA INTAMPLA PE 10 SEPTEMBRIE 2008!
Atât materia cât şi natura sunt doi termeni goi de conţinut…substratul lucrurilor, adică unitatea lor. Rămâne Divinitatea exterioară lucrurilor create”, zice Petre Ţuţea.

CE ZIC ALARMISTII FALSI...
“Experimentul, a cărui construcţie a costat circa trei miliarde de euro, va fi pus în funcţiune pe 10 septembrie şi este localizat la 100 de metri în subteran, la graniţa dintre Franţa şi Elveţia. El constă într-un accelerator de particule (Large Hadron Collider) menit să recreeze condiţiile ce existau la o fracţiune de secundă după naşterea universului. Însă odată pornit, experimentul ar putea genera mai multe găuri negre de mici dimensiuni, se tem oamenii de ştiinţă.”
MINCIUNA, MINCIUNA MINCIUNA!!!

Minciună, minciună, minciună, aşa ar trebui să sune tot ce tine despre experimentul de miercuri 10 septembrie 2008. Gaurile negre care s-ar putea crea nu-s acum decat gaselnite si pretexte pentru alt experiment, probabil tinut secret. Anunturi care mai de care mai catastrofice, pline de posibile evenimente armaghedonice umplu mass media si internetul. Suspicios de mult tac si cercetatorii adevarati care stiu ca de fapt totul este doar ALARMA FALSA. Un alt experiment stiintific periculos, fara indoiala ca orice altceva desfasurat in secret si cu alte scopuri, dar nimic mai mult. Voi incerca sa vorbesc in cat mai comuni termeni si ar fi cazul sa potolim spiritele si asa incinse. Sa facem putina lumina…
Geneza Universului implica imaginea unui spatiu vid servind drept scena a lumii materiale. Prin natura lui fizica, vidul cuantic, departe de a fi un vacuum total, constituie un ocean infinit si inepuizabil de energie pulsatorie. Energia vidului este incatusata in tentaculele “superfortei” (forta superunificata) in care sunt contopite cele patru forte fundamentale de interactie cunoscute in Universul nostru (atentie, acest vid cuantic lipseste experimentului dat din acceleratorului de particule - Large Hadron Collider – de la granite Frantei cu Elvetia). Ca regula generala trebuie iarasi stiut ca in vidul cunatic au loc spontan stimulari, fluctuatii necontenite, furtuni cuantice violente prin care se elibereaza anumite cantitati de energie dand nastere la entitati infra-atomice (particule) virtuale.. In acest vid cuantic, particulele “reale” nu exista ci numai cele virtuale, produse de campurile cuantice pe timp foarte scurt (determinat prin relatiile de incertitudine ale lui Heissenberg), aceste particule disparand ianinte ca principiul probabilitatii sa fie incalcat. Particulele fantomatice sunt totusi masurabile prin efectul lor existent in lumea fizica obisnuita (Igor Bogdanov, 1991). Trebuie sa subliniez in mod deosebit ca “starea de pre Big Bang” este aceea a unui vid cuantic coerent, insa “Big Bang” este un fenomen ireversibil legat de instabilitatea dinamica a vidului cuantic (Ilya Prigogine, 1990 – laureate al premiului Nobel), o explozie primara de un anumit fel prin care energia este convertita in materie. Inainte de Big Bang a fost “vidul fals”, adica o stare de excitare a vidului fara materie sau energie. Iata de ce, in acceleratorul cu pricina orice altceva se creaza dar nicidecum acel vid cuantic, deoarece, vom vedea in continuare este imposibil nu din punct de vedere tehnologic ci pur si simplu al fizicii sa se realizeze asa ceva. Sa continuam prin a prezenta pe scurt ce s-a intamplat atunci si ce nu se poate intampla nicidecum acum. In urma cu aproximativ 15 miliarde de ani, un flux de energie incomensurabil a fost transferat in vidul initial, antrenand o fluctuatie cuantica (quantum leap) primordiala (E.P. Tryon). Sub forta de repulsie (presiunea negative de respingere) a vidului cuantic “nimicul” explodeaza (Big Bang-ul). Acel inimaginabil fenomen initial cosmogonic este caracterizat de catre Jean Guitton (1991) asa: “Un suspin al nimicului. Poate un fel de acc9ident al neantului, o fluctuatie a vidului: intr-o clipa fantastica” Initial, intreaga cantitate de energie din care a rezultat Universul era concentrate intr-un “graunte” infinetizimal (10 la minus 33 cm.) si supraincalzit (10 la puterea 32 grade Kelvin). Prin Bing Bang, acel ”graunte” de “masa-energie primordial” a suportat expansiunea globala (W. de Sitter) inflationala, exponential rapida si accelerata intr-un timp extreme de scurt (Allan Guth, 1980). Astfel fenomenul Bing Bang-ului poate fi considerat o explozie a spatiului si a materiei, uimitor de uniforma, dar multidimensionala. In punctual matematic in care a luat nastere Universul la energiile colosale de 10 la puterea 19 Ge V (“masa lui Planck”), toate cele patru forte fundamentale de interactie (gravitationala, electromagnetica, tare si slaba) erau nediferentiate si de aceeasi intensitate, contopite intr-o singura interactie de o simetrie perfecta, existand deci un singur camp de forte (“forta superunificata”).
Astfel a luat nastere universal ca o fluctuatie a vidului cuantic la scara mare, Bing Bang-ul marcand geneza timpului si spatiului, inceputul cosmogoniei cuantice evolutive.

ZIDURILE LUI DUMNEZEU!

Ştiinţa a putut descrie cu precizie chiar ceea ce s-a întâmplat de la 10 la puterea (-43) secunde („Timpul zero” sau „Timpul Planck) după crearea Universului. „Fizicienii nu au nici ce mai mică idee despre ceea ce s-a întâmplat înainte de aceste Timp al lui Planck”, mărturiseşte fizicianul francez Grichka Bogdanov. Dacă primul obstacol îl pun cuarcii, entităţile infinitezimale (10 la puterea -18 m) ceea ce reprezintă un „zid dimensional” dincolo de care totul este energie, nimicul de care vorbeşte Biblia. Şi repet, totul este nu neputinţă tehnologică (care poate va fi depăşită) ci depăşirea acestui zid ar însemna contactul cu nimicitoarea „superforţă unică” în care toate cele patru forţe de interacţiune fundamentale s-ar unii. Este dacă vreţi „secretul atât de bine păzit a lui Albert Eisntein” (Pierre Fayet). Nici chiar cu celebrul LEP (Large Electron Positron Collider) instalat la centrul european de cercetări de la Geneva sau cu Ciclotronul K 800 de la Universitatea Michigan (S.U.A.) care accelerează o particulă de 64.000 km/h la nivelul de 8 miliarde de eV, sau cu SSC (Superconducting Super Collider) care ajunge la o energie totală de 40 TeV; nu se poate ajunge decât la jumătatea dimensiunii lui Planck. La aceste dimensiuni gravitaţia este atât de mare încât fărâmă spaţiul şi îi dă alte dimensiuni în care „trecutul, prezentul şi viitorul nu mai au nici o semnificaţie” (Igor Bogdanov).
„ Dincolo de nivelul(vidul) cuantic există nivelul subcuantic, universul cuantic provine dintr-o sursă veşnic creatoare, situată dincolo de spaţiu şi timp” – David Bohm (laureat al premiului Nobel).
Incapacitatea ştiinţei de a învinge „zidul termic”, „ orizontul cosmologic” al opacităţii, „ zidul dimensiunilor” cuarcilor şi „ zidul lui Planck” poate fi rezolvată cu ajutorul credintei, deoarece trebuiesc acceptate ca minuni si atat.
Nu va temeti, cineva vegheaza de acolo de sus si rade de nebunia unora ca cei care incearca cu degetul nebuneste as zice, Creatia lui Dumnezeu! Duceti-va incontinuare la scoala, servici, iubiti, casatoriti-va, inmormantati-va parintii si traiti in continuare viata voastra facand binele si evitand minciuna.
NIMIC NU SE VA INTAMPLA PE 10 SEPTEMBRIE 2008!

Iulian Gavriluta

Studiu de caz…de pe un blog de hazna! (descoperiti voi care!)

Cuvintele ei:
“Aseara, dupa cum cere traditia , am fost intr-unul din pub-urile mele favorite sa celebrez ultima zi in care mai puteam spune ca am 38 de ani. In mod normal oamenii care il frecventeaza sunt pe placul meu, cel putin din punct de vedere al gustului..pe care eu in aroganta mea il cataloghez, logic nu , ca bun spre excelent. “

Comentariile mele:
Exista in lumea asta stresata si bulverata un soi de creaturi care bantuie printre noi cu pretentii de diletanti si cu aere de universitari si ataoatestiutori. Ii recunoasteti sigur…fumeaza mult, sunt blonzi, marea majoritate, trecuti de prima tinerete, fumatori inraiti, bautori pe ici pe colo, desi nu recunosc…sunt sobolanii citadini cu creiere murate si pentru care nimicul sau familia este desuet…

“Trecand peste evidenta mea lipsa de modestie, care intre noi fie vorba nu intotdeauna face bine la ..suflet.., ne-am incins intr-o "dezbatere" mai mult sau mai putin in contradictoriu, despre vesnica mea obsesie: Maria Sa Toleranta. Alanis a omis una dintre frecventele ironii ale soartei in Ironic. Cand argumentezi o presupusa calitate mai intotdeauna vei fi contrazis de o intamplare, in principiu stupida, care te va provoca la o reactie contrara discursului. Ca si cum Donald (a nu se confunda cu simpaticul personaj) ar declara din kitchiosul sau turn newyorkez: Apreciez simplitatea!
Ce s-a intamplat de fapt? Cum sedeam noi adunati in jurul unui "pocal" si ne aruncam in duel pretioasele idei dupa modelul luptelor de cocosi , la masa alaturata s-au asezat un el si o ea.”

Bineinteles, cititorilor, se fofileaza prin viata genul trendy brandy de don Juan sau Bonaventura care zice ca prinde prin cartarismele kafka iene si lipsa de modestie…dar nu cade nimeni in fund de placere decat paduchii volterieni ca ei. Da…in jurul uni pocal/tzucal…sau olita ….si se discuta discutii, bineinteles aceste subspecii ale tenebrelor pub (ele), termen pretentios cu fitze…acum tine ti va bine isi regurgiteaza frustrarile, cosmarurile si constipatia….psihedelicii de recenti…

“Nimic spectaculos..inca. Pentru inceput nu pareau genul care sa fie satisfacuti estetic si muzical in acel loc, dar in fine..aparentele pot insela (hm). El comanda o bautura..ea apa....tacere....mai multa tacere. Ea statea asezata chiar in raza mea vizuala..si cum apropierea exceda limita intimitatii..vedeam si auzeam fiecare gest, respectiv cuvant. Privirea ei arata un soi de dispret care ii adunase toata fata in jurul pupilelor..mai ca arunca flacari. Am presupus ca tinta este omul din fata ei...asa era.”

Sunt genul de fiinte care studiaza oamenii stiti voi… toata lume face asa cand vrea sa si ascunda frustrarile metafizice….cred ca asta e noul soi de distractie al asa ziselor elite fara galoane, care nu s in stare sa aibe alt sens al vietii decat barfa cu pretentii, evident. Sunt viitoarele babe care se uita pe vizor si consemneaza totul….fiti va rog atenti la limbaj….satisfacuti, estetic, muzical….vi se par cunoscute ideile? Sunt ele imbracate giumbuslutic dar ascund aceiasi perfidie si vina. De fapt, psihanalitic vorbind ele au ce au cu femeile nu cu barbatii… observati va rog ca aceasta este in centru atentiei, un fel de sentiment de calugarita sade aparent cu figura angelica…..inconstientul acestor tipologii este de mult masculinizat se vede clar si din felul cum se imbraca cum strang pumnii cum vorbesc cum se poarta si nu in ultimul rand cum arata. Ele au trecut de mult de frustrarile si dezamagirile din dragoste si sunt ciudoase pe ele insele si pe toate femeile pe care le considera cu mici exceptii curve si asta, tolerant vorbind. Superficialitate crasa, in singuratatea lor, astfel de persoane sunt depresive si nevrotice pana la paranoia. Pentru ele, curioasa mutatie, femeia nu barbatul este de vina…pt ca ele nu I asa, nu au putut si nici nu vor putea sa aibe ce au celelate….

“Puncul culminant al fierberii a fost atins cand el si-a aprins o tigara. Ea s-a ridicat brusc si a ramas asa in picioare undeva la vreo doi metrii de masa cu bratele incrucisate intr-o asteptare tensionata. Ce e drept, atentia noastra era deja pe jumatate concentrata la banalitatea de reactie a femeii careia i-am dat amploare de eveniment. Aveam senzatia ca ceva interesant(sic) va urma. El a intrebat-o ce face. Ea a explodat ca o grenada si a inceput sa-i reproseze ca fumeaza in prezenta ei, ca ea s-a saturat, ca nu mai suporta, ca el este un om de nimic..etc..evident pe un ton care a atras atentia tuturor. Filmul de la zece se anunta plin de suspans. El nu zicea nimic, doar panorama imprejurimile pe sub sprancene, jenat de faptul ca iubita lui l-a adus in lumina "reflectoarelor". “

Un biet cuplu cu problemele sale a devenit sub lumina reflectoarelor de experte(a se citi versate) gen sex in the city subiect de discutie…..sigur citate din contemporani si din suculenti….in rest argumentele si coatele date pe sub masa, poate chiar o calcatura tandra pe picior ca sa nu vada nimeni nu au avut decat efectul unei festile cu miros acrit. Nici un fel de istetime in observatie, in tragismul acelui cuplu. Banalitate de reactie….evident reflexia este sa dai…sa lovesti paranoid in ce crezi tu ca e banalitate….tu cel sterp vorbesti de pustiul din altii…pentru specimenele de observatorii de la tzucalul bahic er aun film…pentru ceilalti era cel mult jenant si pt cuplu…o tragedie…se bucurau sexoasele si sexosii in the city de problemele si toleranta si dinamica de cuplu, neinteleasa…..va intrebati de ce atat judecata? Cred ca ar merita o intreaga carte scrisa despre reactia celor din jur. Homo hominis lupus!

“Dupa cateva minute de scandal, ea incheie apoteotic..de asta vii tu in locuri ca asta..numai ratati si nenorocite. Pe moment am pastrat toti un moment de "reculegere" ca mai apoi sa ne cenzuram pofta de ras cu un zambet strunit intr-o parte si ochii in pahare. Ne simteam ca la scoala. Ea se ambala ca o Dacie si scotea din ce in ce mai mult fum..daca nu vii ACUM acasa ..nu mai ai ce cauta..ai inteles? sa dormi aici ..ai auzit? Mie personal mi-a fost mila de omul acela cand l-am vazut rusinat de reactiile femeii..s-a ridicat, a lasat banii pentru consumatie pe masa, si a plecat in urma vulcanului..nu fara a spune cu voce scazuta...ne cerem scuze...e nervoasa..sper ca nu v-am deranjat. Ei ..gradul asta de toleranta eu personal nu l-as fi avut..demonstratia ne-a pus pe ganduri..se poate vorbii de toleranta ca o virtute atunci cand cineva isi manifesta agresiv dominanta?”

Cititi ce comentarii schizofrene, gen dacie ambalata cu mult fum, ratati si nenorocite…..cunoastem in limbajul de specialitate acest mod nevrotic de manifestare paranoida….bare mi ei aveau casa nu tzucal…ca era el un obisnuit al barurilor asta e alta poveste dar cert este ca mila pe care o resimte protagonista cu cazier care scrie asa ceva, este criminala….habar nu au de acest sentiment sublim…ati fi mila nu inseamna a astepta sau a da pomana…ci a fi empatic pana la confundare cu problema celuilalt…ce a facut el…a fost evident de bun simt, cei drept c am tarziu, pentru ca a dat celor fara casa prilej sa comenteze multa vreme de acum in colo evenimentul, uitand ca daca ar fi ei sub lupa ar avea toata lumea ce scrie despre dispret, intoleranta, feminism acrit, anticasnicie, strerilitate, antisocial etc…incheierea este apoteotica…se poate vorbi despre toleranta ca o virtute? Adica marele nimic poate fi circumcis? Ati inteles ceva, ? nu! Asa si trebuie…si totusi…….vedeti va in acel ansamblu….si discerneti spre ce se indreapta unii care merg pe langa noi si se cred viitorii modelatori de constiinte…mie unu mie sila….bine acum urmati va instinctul si comentati, sau nu!

I.G.

Galceava Diasporei cu Exilul
(Romani, vi se pregateste ceva!!!)

Motto: “ Fie-va dor de-a pururi
De umbra lor curate
De clipa-n care totusi in noapte au trecut,
Tinand in pumni tarana si-o stea insangerata,
Sa nu se simta singuri in platosa de lut!”
(Versuri anonime, Piata Universitatii, decembrie 1989)

PUTINA ISTORIE RECENTA!

Va mai aduceti aminte de 1989? Unii da, altii nu! Unii vor zice ca a fost Revolutie, altii lovitura de stat, etc….Eu zic ca au fost amandoua. Deoarece cei ce au iesit in strada, nestiind ce fel de “imbarligaturi” se clocesc pe la securitatea aservita KGB-ului au crezut cu adevarat in “Lumina” (sa dovedit ca “Lumina de la capatul tunelului” a fost farul locomotivei securiste care ne-a lovit direct in cap…si inca o mai asteptaram!!!) si destinul romanilor. Nu au decat cei ce se “pregateau” de lovitura sa ia puterea, ei, martirii nu au fost mai putin martiri pentru asta. Nu au murit degeaba! “Singura Revolutie cunoscuta in care multi stateau in genunchi si ziceau “Tatal nostru!” , iar altii aduceau flori in varf de tanc…” zicea regretatul parinte Galeriu C-tin.
Ce s-a intamplat dupa? Asta-i alta poveste…trista, adevarat!
Dupa 1989, securitatea ramasa(in numar indestulator, vezi datele recente ale lui Paceputza) a inceput lucratura ei obisnuita, reactivand vechii sai colaboratori, atat in tara cat si in diaspora. De ce in diaspora? Deoarece “imaginea” trebuia pastrata iar eventualele opozitii anulate.
De obicei, “puterea” de imagine si “veniturile” pentru campanile viitoare vin de acolo, de unde altadata veneau si “protestele”, acum transformate in libidosenie si lingareala in dosul vechilor cadre securiste si de partid.
O serie de ziare si reviste din “afara” incep sa semnalizeze de ceva ani incoace(cat au fost lasate si cat au vrut!) – Romania Libera – Cuvantul Romanesc, cum incepand de la Goebbles(Vasile Dancu) - [ imi amintesc cum a fost primit fostul presedinte Constantinescu in America si cum a dezamagit el….oarecum se compara cu vizita lui Basescu in State(2005), cand si el a fost intampinat cu urale si nici o injuratura…si el va dezamagi, caci face parte tot din fosta nomenclatura…ce repede uita romanii lectiile istoriei! ] - si alti K(KT)GB-isti si ucenici naimiti incep reconstructia unor organizatii ce vor sa reprezinte ramasitele Exilului romanesc. Pe zidurile gri ale CONGRESULUI ROMANO-AMERICAN, cresc acum buruieni otravitoare ca: C.O.R.A., C.M.R. si altele(le vom numerota mai la fine si va vom da adresele lor si persoanele de contact….ca sa stiti cu cine aveti de a face).
Alta filiera se incropeste cu ziare prefabricate (“Dreptatea”, New York, “Tricolorul”, Toronto) sponsorizate din plin de la Bucuresti. Ele pentru ce militeaza? Target-ul lor este special: sa se lupte impotriva anti-comunistilor veritabili, prin intoxicari si farse. C.O.R.A. cu Armand Scala(cardasit si cu fete-spate bisericesti-IPS N(S)athaniel de la “Vatra”) un neroman, mason celebru(se pare ca este un polonez) si unii pestisori folosibili mai mici, ca “boeri”ce doresc sa faca cluburi si cafenele din Bisercile ce le umplu in chip zoios, atragand la cate o “geambara” pe bietii romani(studenti….) care nu stiu pe unde si de ce sunt(avem informatii despre un asemenea Boier de boier pe la Columbus-OH, mason,din tata in fiu).
Repet, acestia sunt in marea lor majoritate niste analfabeti-libidinosi si gandaci de bucatarie flausati reactivati de Iliescovici pentru a produce o “nebuloasa” printre adevarati si din ce ince mai putinii anticomunisti veritabili.
Adjunctul lui Scala este una numit Mark Meyer(fost consilier personal al lui Ilici), presedintele Camerei de Comert Romano-Americana(o practica invatata probabil din America de la evrei - acestia isi inventeaza cate o genealogie). Acest Meyer inventeaza si el genealogia bunicii “scufitei rosii” (dar cine este lupul?). Alta practica uzanta este aceia de a aburii lumea cu schimbul de functii pe la diferitele comitii si organizatii(exemplu: La C.O.R.A. - Scala pres’, Meyer-Vicepres’; la Camera de Comert: Meyer-pres’, iar Scala –vicepres’). Mereu sunt trei, deci apare pe scena si al treilea ied: Wexler si el patron la tristul ROMANIAN-VOICE si bineinteles vice si el la C.O.R.A. si Comert.
Mircea Geoana cu al sau pupil: Armand Scala pe care il prezinta pe la diferite chermeze de la O.S.C.E. defileaza si il arata pe acesta ca reprezentan al comunitatilor romanesti(care comunitate monser? A ta? A lu’ tactu? Cine esti enormule NIMENI?)
Acum intra in scena C.M.R. cu al lui Mircea Popescu(CA, din 1989) care este construit pe scheletul CONSILIULUI ROMANO-AMERICAN, care si el vrea un ciolan de putere si astfel colaboreaza zice-se cu DEPARTAMENTUL PENTRU ROMANII DE PRETUTINDENI din Guvernul Romaniei(cica are si un forum de discutie pe internet cu peste 100 de participanti din tara si strainatate, dar ce nu stiu acesti pioni mici si neinsemnati este faptul ca tot ce-si scriu se duce direct pe mail-urile porculetului de Nastase hedonistul, tatucul actual al celor numiti). E la moda sa se faca Congrese si intalniri sleampede cu ecusoane si receptii….deci si C.M.R. a facut primul sau Congres la Atlanta cu “asa mare numar de participanti”: 15 din SUA si Canada, 4 Romania si 15 Republica Moldova(acestia nu au fost de accord si au plecat, la fel si Parintele Calciu).
Nea Popica(Mircea Popescu) declara paturician: “ C.M.R. este trasura de legatura, mijloc de comunicatie” - hai bre fi baiat finut si cara-te cu prostiile tale!
Acel numit, Neculae Popa, scriitor cica si fost detinut politic(vezi psihologia inversarii torturii de la Pitesti!), trecut de la ortodoxie direct in teleguta Greco-catolica, delapidator de bani(dupa Revolutie a strans o gramada de bani de la naivii din America si Canada, vezi Doamne pentru ajutorarea romanilor amarasteni si nici pana azi nu a dat vreo socoteala ce si cum ia cheltuit. Se aude ca vrea sa repete figura si acum cu inundatiile!). Bineinteles ca este la moda ca sa se duca toti diasporenii in Basarabia si sa “minta” cu ajutoare, nu de dragul amaratilor de acolo, ci doar pentru propria lor imagine si plimbarica. Asa si cu Neculae Popa care l-a tarat dupa el si pe Parintele Calciu, dornic si el de afirmare(Romfest-esecul romanilor de pretutindeni si de nicaieri).
De ce sunt asa de imprastiati si dez-uniti romanii din Exil-Diaspora? Un posibil raspuns este si acela ca nu mai sunt uniti in jurul elitelor si al Bisericii(nesecuriste, daca mai exista asa ceva!). Acest laicat fara vocatie este factorul cel mai destabilizator cu putinta(exista un complex aproape eudip-ian si Adler-ian – Alfred Adler cu al lui psihanaliza a puterii ).
Acesti mutanti patologici nu suporta sa le vorbesti de nationalism(de la neam!)si nici chiar de patriotism(vorba lui Tutea: ” Nationalist poti fi o singura data in viata, referitor la locul unde te-ai nascut, dar patriot poti fi de mai multe ori, potrivit tarii sau tarilor care te adopta!”) Si chiar daca le vorbesti, atunci ei te eticheteaza ca o “oaie neagra” a comunitatii si te evita sau elimina de la “chiolhanurile” lor caragialesti. (de multe ori primesti acestea: ”Prostii aia care au ramas in Romania….!”, chiar daca au parinti, rude acolo si ei, nu conteaza…Imi aduca aminte cum “realizatii” de aici cand se duc in tara cumpara lucruri de la Dollar Tree si se dau mari la rudele sarace care casca gura la nimicurile aduse de ei, made in Taiwan sau China). Cei ce mai vorbesc de bine tara(si ziarele de foarte proasta calitate care tot circula: “Curentul International” sau “Tribuna Romaneasca” dau numai stiri daca nu false apoi de duzina si alese pe indelete cu referire la “relele” din tara! Cu ce scop, amatorilor ziaristi? )sunt repede indepartati si li se scot din maneca “pete negre” la dosar, pentru ale taia accesul la public si reputatia.
Luminoforii care trebuiau sa fie, preotii din Exil sau Diaspora(vom face o deosebire mai la vale…) cand mai au timp dupa rosul “roscovelor” Americane si de aiurea(marea majoritate le este rusine de ceea ce fac si nu vor sa se stie ca sunt in timpul liber si oameni de sevici si spalatori de laturi, gunoieri si altele…) sunt si ei in cardasie cand cu securitatea cea de toate zilele a romanilor, cand cu vreo organizatie dubioasa ori masonica. Cand sa mai citeasca ei cate ceva authentic, cand sa mai invete si pe altii? Intre doua tipsii de daruri stranse pe la slujbe(obicei protestant!)nu mai au timp nici chiar de familiile lor, dar de altii?! Citeam undeva ca anumiti studenti canadieni ar fi scos, dupa astfel de neingrijire culturala, un studiu in care ei demonstaru ca :”Ardealul este fara dubiu al ungurilor”, saracii studenti analfabeti….pai ce sa citeasca ei in diaspora securista? Gasesc altceva? Nu!
Parca stiti despre povestea de la 28 Oct 2004 cand D.R.P.(Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni de la Guvernul Romaniei) alocase vreo 555.000.000. lei(14.600 Euroi) de la amarasteniide contribuabili romani(rusine expoliatilor!)pentru :”organizaarea lucrarilor de constituire a UNIUNII ROMANILOR DE PRETUTINDENI (URL)”; (anuntul lor zicea:” Lucrarile de constituire a URP vor avea loc intre 5-7 Nov 2004, Tzeapa mare! La Haga a fost alt Simpozion – “SOS Danube Delta”, organizat de World Wide Group). Tocmai la sfarsitul sus numitei conferinte, Theodor Ban, Schafer Garleanu, Florin Rapan a cutezat sa deschida gura despre: ”sa facem un fel de NETWORK, umbrella care sa uneasca organizatiile romanesti din lume si sa apere de intemperii…” (gaselnita masono-securista!). Daca reprezentanta guvernului roman zice in pauza: ”nu stiu nimica despre asta, nu este in agenda, vorbiti cu Bucurestiul” apoi nu va miroase a interese straine romanilor de pretutindeni(dar nu din-totdeauna si pentru toti!)? Apoi acestia nu erau pentru toti romanii, deoarece au participat doar cateva organizaatii(“ROMA-NIA” din Italia, “DACIA” din Germania – Nurnberg si “UNIREA” din Austria). De fapt, ce tot vor astia? Ei doresc o mondializare a monitorizarii grupurilor de dialog ale diasporenilor (RWW). Acestia au ca scop principal atragerea in special a romanilor naivi din diaspora care pentru o muzica romaneasca si un pick-nic cu sarmalute si mici sa adere neconditionat si fara “sapaturi” la sarada lor de organizaztie. De pe site-ul lor (Romanian World Network) se desprinde o noua viziune postrenascentisto-futurista(desprinsa din Matrix parca!) a acestui fel de retea(vechea structura piramidala a misterelor egipteano-evreiesti cu ochiul omnipresent in cap se desfinteaza!):
“ Reteaua(www - in traducere cifrica, din alfabetul ebraic inseamna 666!!! nota mea)sau Network este o structura fara periferii si fara centru omnipotent care acopera eficient o mare suprafata. Nu exista centru unic, ci mai multe centre, formate tocmai din membrii sai, intre care se creeaza legaturi. Reteaua este mobila, avand mecanisme de autoreglare. In conditiile in care un nod dispare, lipsa este suplinita imediat de vecinatate. Aderarea la aceasta retea nu presupune delegarea nici unei competente sau puteri decizionale de catre cineva de “mai sus”. Spre deosebire de structurile piramidale, reteaua nu poate fi confiscate de nimeni nici politic, nici economic, nici ideologic.
Structura asigura independenta absoluta membrilor, cu beneficial unui plus de putere sumat si asumat din periferia temporara catre centru temporar. Un nod de retea poate fi o asociatie sau o personalitate.
Crearea retelei presupune in primul rand activarea unor canale de comunicatie permanente intre membri.
In acest fel, din orice punct al retelei ar veni o initiativa, prin circulatia informatiei, devine important pentru reteaua intre care se creeaza legatura.
Reteaua este mobila avand mecanisme de autoreglare.
Daca intr-un punct al retelei se intampla ceva( a se intelege: cineva “se opune”, nota mea!) instantaneu atentia tuturor celorlalte componente se indreapta intr-acolo si in consecinta se vor cauta cele mai bune mijloace de actiune. In acesta retea, nu vor exista membrii de diferite ranguri. Un nod al retelei este reprezentat de autoritatile romanesti cu drepturi ca toate celelalte.”
Asociatiile care au participat la Haga(mentionate mai sus) anunta prin ROMANIAN GLOBAL NEWS, deschiderea portalului : www.REPEREROMANESTI.RO(organismul lor de propaganda, in care sunt amestecate stiri adevarate cu cele false si ascunse cele adevarat romanesti!)
Si in fine, in August, anul acesta(2005), la Mangalia, atunci cand tara se zbatea sub potop, altii se delectau(recte: “romanii de pretutindeni”….) cu conferinte, serate(acces doar pe baza de card), murfatlar, fete goale…etc. Se colecteaza tot de la Guvern, circa 136 miliarde lei(3.400 Euroi!)pentru Diasporenii “saraci” si constituirea de Organizatii. Cum, cand trebuiau sa aduca banii acestia in tara, ca ajutor(asa cum au facut polonezii din America cand au trimis tarii lor natale bani ca jutor pt sinistratii apelor!), acestia vin si jupoaie de buna voie guvernul….? Rusine, pe cine mai reprezentati voi mai gandacilor de bucatarie securisto-masonica?
Si ce se fac cu ei? Se traduc carti de poezie indoielnica, facatura de membrii lor(distribuite gratuit, bineinteles), pentru a justifica macar in parte cheltuielile. (pentru sceptici si naivi, vezi: Dan Rockhoff, “anchete.ro”, 10 aprilie 2005; Liviu Iacob, “soc.culture Romanian”; Andrei Badin, “www.ortodox.net”, 15 martie 2005, s.a.m.d. )

DIASPORA SI EXIL
(incercare de critica tautologica!)

Motto: “Cine in Lumea Noua nu pleaca duhovnicesc pana in trup, devine repede carnal pana in duh!”(Parafrazare la Fer. Augustin)

A sosit momentul sa disecam putin termenii acestia(Diaspora si Exil), fara a face-o neaparat in spiritual lui Jaspers si Lacroix(care faceau diferenta intre origine si inceput!). Pe noi ne intereseaza sensurile recente ale termenilor si mai ales spiritul lor.
“Iubirea de sine”(a diasporenilor) “urateste totul”(Sf Ioan Damaschin)
Printre multe alte teluri ale “apostolilor”(fie laici fie clerici) in SUA este si acela de a raspunde in mod crestin obiceiurilor nesanatoase ca de pilda: Halloween-ul, sau pesterile cu paie lustruite si Iisusi cu becuri colorate.
Newman spunea: “Craciunul inseamna moartea vechilor deznadejdi!”, noi avem o misiune(nu aceea de a colecta roscovele occidentului sau banii amarastenilor de romani de pretutindeni si de nicaieri!): Sa aducem “mireasma unica”(Sf Vasile Cel mare) a datinilor noastre in marele camp universal al Lumii Noi. Aici trebuie sa personalizam mai mult decat altundeva, aici este mai greu, de aceea trebuie!
“Persoana e o categorie a spiritului si nu o parte (cum e individul!) ci contine in ea totul, fapt care explica capacitateae de a enipostazia” (P.Evdokimov). Prea putini romani din “afara granitelor” se comporta ca personae inter-legate(dar nu in Retea!)si isi ascut mereu individualismul, umbland si umpland vorba aceea care circula:” sa te feresti de romanii din afara!” Uitam ca telul nostru este de a “restaura legile imparatiei lui Dumnezeu!”(si ale neamului, nota mea!)-(Mitrop. Antonie de Surog), oriunde ne-am afla. La asta este chemata istetimea, adaptabilitatea romanului din-afara granitelor tarii sale. Nu la smenul borfasesc si capsunar incurajat de securisti si ciudati.
Multi romani de peste hotare se plang de lingusitorii care sunt mai vechi pe aceste meleaguri straine…acestora le raspund cu un cuvant al Filocaliei(Filo-Kalos - “Iubire de frumos”): “Placerea de a-ti cere sfat ascunde in ea o mandrie. Nu te increde in cel ce-ti cere sfat, caci poate o face ca sa te linguseasca sau e pericol sa te lasi ispitit de slava desearta” (Filocalia XII, pg.225). Multi mi-au spus ca au incercat gustul amar al acestor experiente. Daca emigratia noastra este plina de DIALECTOLOGI de ocazie sau nu, ar trebuii ca noi sa le raspundem, de stim cu APODICTICA Ortodoxiei (demonstrabila!). “Cele din afara sunt frumoase cand sunt si cele dinauntru!” (Teoclit Dionisiatul, Sfantul Munte Athos). Oare ne-am intrebat vreodata cum ar fi privit Sf. Apostol Pavel sau alti apostoli, Occidentul de azi (recte, America!) cu problemele lui? Sigur cu cuvintele lui de la Romani 14, 14: “ Stiu si sunt incredintat in Dumnul Iisus ca nimic nu este intinat prin sine, decat numai pentru cel care gandeste ca e ceva intinat; pentru acela este intinat” (raspuns pentru cei care ba urasc Romania si vin in America, ba urasc America si vin in Romania!). Aici s-ar cuveni o aducere aminte de spusele lu Paul Goma (de unii adorat, de altii hulit….maestre, bine ca nu este lumea indiferenta la opiniile tale, asta ar fi cu adevarat rau!) despre “instrainarea” de pestera natala. “Intors, ti se spune tradator…:” ce stiti voi ce e aici, ati plecat, plecati sunteti”, nu mai esti bine primit in tara ta….invidiosi, “neam prost”. Maestre, am devenit neam prostit, nu prost (vorba altuia – Tutea: “Ce face poporul roman este mai putin important, decat ca el exista!”), stii prea bine asta(amestecara de sange, obiceiuri, cultura…).
Hulim fara deosebire totul si toate, zicem: America (sau unii: Romania) satanizata, materialista…etc…dar uitam ca: ” Materia tot din bine se trage!”(Sf Dionisie Pseudo-Areopagitul). Romania cum a iesit din sondaje? Natiunea cu cei mai multi ortodocsi, dar in realitate, paradoxal, cu cei mai putini credinciosi!
Intelegem pe dos de la o vreme. Dovada? Un evreu convertit in inchisoare, Parintele Steinhardt, de la Rohia , citand un mare ganditor rus din exil zicea: ”Datoria materiala pentru aproape este datorie spirituala.”
Trebuie inteles ca, chipul Diasporei trebuie sa treaca treptat in asemanarea Exilului(poate pe undeva pierdut!). Asemenea unor monahi albi, noi trebuie sa luam cu noi tara toata cu datinile ei si sa ne “canonim” cu ele in inima si fapta romaneasca, iar biruinta noastra va fi si biruinta neamului(Vasile Voiculescu). Intr-adevar, diasporeni nostrii nu mai vad chipul aproapeleui decat prin ochii lui Mamona, nu mai vede in el, “bucuria intalnirii personale” (de doua ori!) – Sf Serafim de Sarov: una a aproapelui si alta a Persoanei Supreme. Vede bicisnicul eventual ”folos” si astfel facand obiect pe cel din fata, devine obiect si el insusi! Mai mult ca oricand si oriunde suntem chemati in afara causului stramosesc sa fim martiri gnostici.
DIASPORA, se contureaza astfel la renuntarea de “a fi”, pentru “a avea”, pe cand EXILUL renunta la “a avea” pentru “a fi”, sau cel putin asta este in teorie! EXILUL daca nu duce la creatie nu-si mai are justificare. Din pacate si cu tristete constatam ca Diaspora este revers al EXILULUI.
Se vede o adevarata galceava intre paradigmele Diasporene si Exilice pe care fiecare incearca sa o resolve cum si cat poate. Se simte nevoia unei explicatii din partea Elitei Exilului, care tace, tace….de ce oare?
DIASPORA cu singura ei dimensiune de “a primi” se opinteste in ultima vreme sa puna pumnul in gura EXILULUI, din gelozia ca acesta, EXILUL a dat cele Doua Dimensiuni: “a primi” si “a darui”. Observam, dar ramanem la “ale noastre” si apoi ne lamentam! In EXIL te re-creezi tu ca un TU deosebit, cu coloana vertebrala si personalitate, in DIASPORA te diluezi si devi un animal in turma, fara coloana, in patru labe si un numar pe site-urile trepadusilor cica reprezentativi. Nu am vrut sa comentez ad-literam ce inseamna acesti doi termini(DIASPORA si EXIL) tocmai pentru a nu da criticilor mei prilejul de exhausiva analiza. Am lasat la latitudinea fiecaruia sa se incadreze unde se simt bine, unde le convine, am subliniat deci numai cateva calitati si defecte ale EXILULUI si DIASPOREI. Cu siguranta exista si determinari precise ale termenilor, dar scopul meu a fost de a exemplifica cateva trasaturi esentiale si atat (unii impart romanii de peste hotare in : EMIGRANTI - cei ce au venit pentru o viata mai buna si mai comoda; EXILATII – cei care nemaiputand indura ticalosia guvernelor lor au plecat pentru a se alatura celor care lupta din afara, in lumea “libera”; DIASPORENI, de la dispersie, imprastiere – Paul Goma- indicand semintia aici).
Cert este ca EXILUL are o alta dimensiune ontological si eshatologica si ca nu oricine are accedere la el (a se citi cu atentie romanul lui Vintila Horia: ” Dumnezeu s-a nascut in Exil”). EXILUL, el si numai el, poate fi si un “sfarsit al duplicitatii” (Mircea Martin). Se poate merge si mai departe cu analiza si observa mici diferente intre EXILATI, ca de pilda: poate exista categoria EXILATILOR CLASICI (Ovidiu din romanul lui H. Vintila), adica nu de buna voie….cum a fost marea masa a fostilor detinuti politici sI luptatori anti-comunisti si EXILATII MODERNI (ca voluntari si nu prin impunere!). Oricum ar sta lucrurile se impune o Recuperare a Exilului romanesc dar numai prin expunerea acestor adevarate “Psihologii ale Exilatilor”.
Romania are de ales intre o DIASPORA stupida pana la prostitutie si un EXIL imbatranit si “prea cuminte”. Depinde de noi cei de aici si cei de dincolo ce alegem! O posibila cadere irecuperabila a Romaniei vine si de aici!

INTRE DOUA DESTINE, DE DIASPOREAN SAU EXILAT, SA ALEGEM !

Extratereştrii şi (în) Biserică

Suntem tentaţi să respingem ceea ce nu înţelegem şi să atacăm ceea ce nu ne convine. Ceva din fiinţa noastră ne împiedică să privim în faţă realităţile mult mai complexe ale vieţii şi să mergem pe firul lor întins încercând să recuperăm istoria ocultată sau pierdută pe drum. Extratereştrii în accepţiunea largă sunt aceia care nu provin de pe Terra dar totuşi locuiesc fie şi în minţile ahtiate după senzaţional. Şi totuşi, la ce s-o fi referit Hristos când zicea că lasă cele 99 de oi şi se duce să o găsească pe cea pierdută? Avva Galeriu cel mutat în silvestrul cerului ne explică această frază/citat în “modul lumilor care au fost şi nu mai sunt”. Foarte frumos, cu ochii săi albaştrii, părintele Cleopa de la Sihăstria Neamţului ne povestea într-un amurg o “întâmplare” minunată: “un anume sfânt a murit şi este dus la ceruri de către îngerul său păzitor…acesta îi arată frumuseţile raiului şi fericiţii săi cetăţeni. În mijlocul raiului strălucea minunat un mare palat de aur. Intrând în el, văzu că era aşa de mare acesta încât nu îţi ajungeau 500 de ani mergând într-o direcţie sau alta şi era plin ochi de carţi de aur. Nedumerit îşi întrebă înaripatul păzitor: ce sunt acestea de aici, ce e scris în atâtea carţi? Îngerul, candid îi răspunde: Istoria lumilor care au fost!” Extraordinar, nu? Dacă vă minte Cleopa, Galeriu şi alţii, vă mint, deci şi eu, dar nu aş crede!
Dar nu vreau aici să dau apă la moară nenumăraţilor căutători de OZN-uri sau psihopaţilor şi şarlatanilor; ci despre cu totul alţi “extratereştrii” vreau să vă vorbesc…despre cei din Biserică. Nu există aşa ceva? Eu vă asigur că da! “Extratereştrii” de aceştia sunt la tot pasul, numai să-i prinzi pe retină. Îi vezi printr-un cătun de munte cu reverenda transpirată leoarcă, cu cizmele de cauciuc în picioare, ducându-se cu “botezul” la toţi amărăştenii şi nu numai. Sau îi poţi zări şi prin oraşele şi târguleţe, pe şantiere de biserici sau pe la capul bolnavilor din spitale. Adevărat, nu au “publicitate omenească” şi nici nu sunt mulţi, deoarece şi aurul este preţios nu atât pentru propietăţile sale ci mai ales pentru că este rar şi nu se găseşte pe toate drumurile. Bine sunt cu adevărat rari sus, în posturile de conducere sau pe la vedere şi vad comercial, deoarece ar fi prea de tot. Pe ei nu o să-i auzi niciodată spunând după atâtea ”calende” că au trasat ceva informaţii “nevinovate” cu pixul, dar nu au omorât pe nimeni cu asta (nici chiar sufletul nu e omorât, aşa-i? Deşi vă spune un preot asta, se întreba atunci ca şi acum despre politică şi politicieni, nu numai păcate personale, de altfel suntem naivi să credem că în strâmtoarea de atunci răbdau sufletele mari să nu vorbească despre “regimul odios”!). Pe cine prostiţi dom(n)-ilor? Unii dau vina pe frică, ceea ce e grav, deoarece frica arată o relaţie deteriorată cu Dumnezeu, alţii pe faptul că: “toţi făceau asta, nu?” NU! Alţii mai ipocriţi învinuiau pe divol, să vă aduc aminte următoarea: “Într-o mănăstire oarecare, stareţul a hotărât pentru ajutor de sus ca o perioadă anume să nu se facă foc în chilii, adică să se ţină un post special. Ştiindu-l pe un frate mai neascultător şi mare pofticios, de teama ca să nu strice rânduiala, îl vizită inopinant şi ce oare văzu? Fratele nostru, nevrând să se bage de seamă că el totuşi, calcă postul rânduit, încerca să pregătească un ou la flacăra lumânării…astfel nu va observa nimeni, socotea în sine-i. Dar iată că socoteala nu se potrivii şi prin iconomie se văzu faţă în faţă cu stareţul. Prins, fratele nostru încercă să dea vina (meteahnă adamică) pe ispita diavolului care l-a împins la o asemenea scorneală: “Diavolul m-a pus să fac asta, eu nu aveam de unde sâ gîndesc aşa ceva…!” Nesuportând asta, ascuns după soba din chilie, diavolul zise: “minte călugărul ăsta, nici chiar mie nu-mi trecea prin cap o asemenea drăcovenie, să fierb oul la flacăra lumânării de rugăciune…!” La o asemenea poveste patericală, au rămas muţi toţi cei prezenţi! De unde învăţătura că nu de puţine ori, omul poate să-l întreacă şi pe scaraoschii în şmecherii. Aşa şi cu “prea-mărturisitorii” noştrii cei de toate zilele şi nopţile…să prostească pe cine vor, să dea vina pe narcotice, frică, limite, constrângeri, frig, foame, întuneric, bătăi, cazne, şi nu în ultimul rand….ce credeţi: “alegere” un Înalt Ierarh Alb din zilele noastre orwelliene zicea: “Noi am ales calea mai grea a luptei din afară, nu pe ce mai uşoară din închisorile comuniste!! (NO COMMENT!)…nu merge! Priviţi “extratereştrii” care poate au suferit mai mult ca unii din voi şi “nu au avut tinereţe”, pe unii Dumnezeu ia păzit(sau ei L-au păzit pe El sa nu “moară” în sufletele de români) de o astfel de pată şi mai ales de ruşinea de pe urmă “musco-marchişiană”. Nu vă luăm neamul şi averile la palme, după talmudica voastră colaborare, dar măcar aveţi ruşinea şi tăiaţi-o de acolo de unde v-aţi cocoţat pe cadavre şi conşiinţe…aţi trăit destul până acum(în trepăduşelnicul vostru culcuş) şi încă cum! Nu vreau să vin eu acolo, sau alcineva care nu a cunoscut gulagul de atunci….ci vreun “extraterestru” sadea! Merită! Şi apoi dacă aţi omorât sau făcut să sufere pe cineva…să vă pedepsim cu demascarea gol-goluţă…în schimb eu v-am iertat!
Să vă mai uimesc cu ceva…de când si pana unde “întoarce şi obrazul celălalt” a fost tradus tălâmb şi strâmb aşa ca voi? Adică, faceţi-mă să înţeleg, care sunt limitele obrazului(în sensul numărului şapte sau al ”n” lea neam al nostru?)…dacă nu mai am obraz să întorc, sau putere, sau a fost smuls până la os, ce să vă mai întorc….dosul? Unii aţi vrea, cei mai mulţi UE-cetăţeni! De la Cleopa, dacă pentru unii mai reprezintă azi un reper şi nu un simplu “vraci” cum ziceau unii stufoşi de profesori, doctori, preoţi, contra-preoţi, etc…zicere: la întrebarea cum şi ce să facem dacă vreun hoţ intră în casă şi ne atacă familia(citiţi bine critici de carton: multiplul, alter-eul nostrum nu unul şi acelaşi eu!): “Păi ai văzut ce face lupoaica dacă vrea să-i iei puii? Asta să faci şi tu…!” Să comentăm o ţâră împreună la ipoteticul şi Doamne-pazeşte-cul caz: Dacă vreunul intră în casă(putem lărgi înţelesul la neam) neinvitat, noi după ce i-am dat toţi banii aceluia din saltea, ciorap, (după predica deşelată a vreunui popa de cartier) etc, eventual şi (mai ales) din puşculiţa celui mic…şi tot nu-l săturăm(te cred şi eu, la un m cinstit, fără termopane, merţanuri şi alte alea…) şi are ceva pofte la soţie, noi, ca “buni”(tâmpi) creştini (dela creştin la cretin, ca semantică este foarte puţin cum zicea părintele Steinhardt) să zicem: “domnu” hoţ, violator, borfaş, găinar, puşlama…dacă nu te saturi cu ea, te rog să o iei si pe fetiţă sau la rând pe cine mai pofteşti, că noi suntem creştini (cretini) şi trebuie să ţi dăm tot ce vrei, să întoarcem nu numai obrazul ci şi inima (sufletul oare de ce nu avem voie, nu? Sau credinţele, principiile, etc?) pe faţa cealaltă…noi nu suntem barbaţi, ci…creştini de după ’90…!!!” Aşa-i că până la acest punct balamucian trebuie împinsă explicaţia hâdă şi şleampătă a ascultării şi nonviolenţei creştine? Ce dacă cei care au colaborat cu sistemul au făcut pact cu însuşi sistemul…să iertăm, să uităm, este îndemnul şleampăzilor colaboraţionişti, căldiceilor dogmatişti de buzunar! Ce vom ştii noi oare vreodată ce şi cât a scris şi unde au dus aceste “nevinovate” rânduri (de ce se zice că îngerii notează tot ce facem, sau mă rog, pentru pretenţioşi, rămân în conştiinţă? Sau de ce la Judecata finală se vor descoperii totuşi toate? Mai bines ă se răzgândească Dumnezeu după vreo ordonanţă de urgenţă omenească, nu? NU!)…dar eu nu înţeleg de ce mai îşi recunosc vinile sau ipoteticile vini şi mai stau acolo, păi iertarea păcatelor făra pocăinţă ce-i? Fără canon, ce-i? Du-te frate şi plânge-ţi slujirea, dar du-te, nu aştepta pensia,că e mânjită cu sânge nevinovat, mai les daca eşti monah! Sau cumva psihologia schimonosirii sufleteşti te-a făcut să crezi şi tu jumătate, trei sferturi, 99% din ce zici acum? La unii mai funcţionează asta….sau sunt aşa de indiferenţi şi cu spatele acoperit încât îţi râd în nas….acestora trebuie să le luăm cu forţa scaunul de sub picioare(sau fund, depinde unde preferă), căci Dumnezeu ne-a arătat cum şi când să fim demni…nu să stăm la “rugăciune” cum făceau credincioşii din Sfânta Sofia…stăteau şi se rugau iar turcii i-au înconjurat şi cotropit….laxă mişcare parşivilor! Vă aduceţi aminte acel eveniment simplu, dar plin de învăţăminte despre echilibru, când într-o biserică curentul a fost întreupt brusc şi aproape toţi cei prezenţi se rugau fierbinte ca Dumnezeu să le redea curentul pentru a se termina slujba…numai unul oarecare din spatele bisericii observând că cineva a călcat firul care era băgat într-o priză şi alimenta toată Biserica, s-a dus, natural şi la pus la locul său. Cei mai mulţi au crezut că venind curentul electric, Dumnezeu făcuse o minune şi răspunsese la rugăciunile lor(de fapt răspunsese, dar altfel, mai aproape de felul Lui), dar mai târziu, preotul le descoperii şi habotnicilor că de fapt acesta era adevăratul creştin şi nu ei, care doar se rugaseră şi nu transpuseseră în faptă roadele rugăciunii. După unii chiar dacă ar mai fi Hristos cu trupul pe pământ (în modul în care a fost atunci, păşind), l-ar fi criticat şi pe El, de ce a intrat cu biciul în Biserică sau de ce a cutezat să întrebe: “De ce mă pălmuieşti?”, nu? Cum ai cutezat Hristoase să nu asculţi de canoanele habotnicilor şi fariseilor, de mai Marii Preoţilor şi de Carturari? Ai venit să ne “scandalizezi”? – Steinhardt – “pleacă de la noi, ascultă acestă gherghesiană rugăminte”. Sau, nu asculta…toate rugăminţile şleampede şi teologumenele aerate de colb sunt “blesteme”, Tu ai zis-o!
Cum vă puteţi închipuii că poate să existe iertare cu uitare? Să uităm răutatea pricinuită, dar nu fapta în sine, nu se roagă psalmistul: “Fărădelegea mea este pururea înaintea ochilor mei…”? (Ps.50) Deci să iertăm, dar nu fără canon(de dragul ecumeniştilor fără frontiera…bunului simţ), să nu uităm fapta, de frică să nu se repete, ci numai răutatea pricinuită şi încă ceva….: nu avem dreptul să iertăm decât ceea ce ni se întâmplă nouă, personal, nu putem ierta ceea ce au făcut alţii…altora. Tâmpiţi nu suntem cu toţii, ci numai…”extratereştrii”! Eu unu aleg Golgota, Taborului, şi crucificarea – ascezei (deşi nu-s diferenţe de fond), fiecare cu ce şi cum i se potriveşte pe “scheletul metafizic al eului”, ambele căi duc tot Acolo.

Acelaşi pentru cei care mă ştiu,
Oricine pentru alţii,

Iulian G.