13160 rezultate pentru fluxuri

1. libraria mladinska din militari, din galeria auchan cred. weekendul trecut am fost prima data acolo si a devenit instant unul din locurile mele preferate :). in primul rand eram siiingura in tot magazinul [asta dupa ce venisem de la carturesti unde in weekend trebuie sa te itesti peste umerii si sub coatele celor in fatza ca sa vezi ceva pe raft. of course we all love carturesti, but too much love will kill you, nu?:))]. in al doilea rand si mai important, somehow display-ul de carti mi s-a parut mult mai bun decat la carturesti. nu stiu cum au facut dar te duc de la descoperit noutati la regasit old favorites sau carti pe care ai vrut sa le cumperi dar dintr-un motiv sau altul ai renuntat, mesele cu carti sunt mai mici si mai multe, aduc in fata si titluri interesante de la edituri mai putin shiny-shiny, angajatii din librarie sunt super dragutzi si exact acolo unde trebuie intre help si privacy, au si un mic loc de joaca / lectura - ca sa nu mai zic de reduceri si card de fidelitate, and i’m a sucker for fidelitate :))

in concluzie i LOVED the place, abia astept sa ma mai duc desi mi-am cam epuizat bugetul cultural pe luna asta. nu credeam ca o sa spun vreodata ca abia astept sa ma duc in galeria de la auchan, dar nimic nu se compara cu o carte noua + un espresso pascucci la jumatate de pret intr-o zi ploioasa :))

2. seriile de autor din biblioteca polirom, in cazul de fata seria salman rushdie . sunt niste editii absolut superbe, n-am vazut carti mai frumoase in limba romana, de la font la culorile supracopertelor. in realitate sunt mult mai frumoase decat online, ma gandesc serios sa donez editiile mele vechi si neasortate si s-o iau de la inceput cu colectia. ah, the prettiness, cum stateau ele asa tentante pe masuta la mladinska :x

ma bucur ca editurile incep sa se gandeasca la carti si ca obiecte in sine, mie imi place sa am lucruri frumoase in casa si pe noptiera. also, polirom e editura mea preferata, so more love to them.

3. juicezone , pe care l-am descoperit de curand in romana la cateva minute de birou, cu niste wrap-uri si salate super yummy, facute pe loc din ingrediente proaspete, cu cafea organica [n-am incercat-o inca] si mai ales cu supersqueeze-urile lor de fructe si legume. sunt on my way catre un fresh de spanac, morcov si telina chiar acum, ca si asa de azi dimineata numai la asta ma gandesc :))

Te-ai gandit vreodata ca poti lucra acasa fara stres, fara indicatii insuportabile, fara sa primesti ordine. Acum poate fi extrem de simplu trebuie do ...

De vreo saptamana, ma uit in fiecare seara la filme de groaza vechi. Am avut o perioada in care iubeam filmele de groaza, apoi a venit timpul sa-mi fie frica de ele, acum iar imi plac pentru ca uneori o intalnire cu un zombie e mult mai placuta decat niste situatii cu care ai de-a face zi de zi. Am dat de retrovision tv si pot sa spun ca incep sa devin o specialista in vechituri horror. Si ce vechituri! De la Boris Karloff si Bela Lugosi la serialele cu Vincent Price si filmele cu zombie, nazisti, canibali voodoo si posedati din sanatorii. Aia tipa in noapte, pisoiul sare din somn, eu mananc fistic cu inghetata si rad, apoi ma culc si tremur. Pentru ca brusc cade din dulap o sapca pe care nu stiam ca o mai am, calculatorul trozneste de parca da cineva cu toporul in birou, frigiderul scoate un pacanit ca un urlet, afara se aude un mieunat care-ti ingheata sangele in vine, umbrele de pe pereti par ca vin inspre mine, mai aproape, din ce in ce mai aproape asa ca singura mea arma este sa-mi mai pun o perna in cap si adorm.
A doua zi ma trezesc fara cearcane si vesela si seara o iau de la capat. Am observat ca de cand ma uit la filme de groaza nu mai am cosmaruri, viata mi se pare mult mai simpla, am pofta de mancare mai mare si am tendinta sa grupez oamenii din jur in categorii de monstri: cei zombie, cu care ma inteleg foarte bine, tacuti, balbaiti, inceti, dar totusi activi, au tendinta sa te apuce de mana cand ti-e lumea mai draga, fantomele: diafane si bine imbracate, politicoase, imi plac si ele, vampirii, atractia lor catre tot ce e intunecat si rasul lor isteric nu imi prea place, posedatii nici atat, nu au personalitate proprie destul de puternica iar victimele, pe care le includ si pe ele in categoria monstrilor, imi plac cel mai putin: Ati vazut, zombie mi-a mancat ochiul, impuscati-l in cap! Zau, victima? Dar tu ce cautai la cimitir la miezul noptii?

ps: Recomand Oasis of Zombies pentru dialogurile inteligente si sensibile.

Discutau doi gandaci, unul care-si tinea pieptul inainte, cu fala maresalului care are o uniforma noua, altul mai servil, mai iute in miscari, cu ochelari fumurii, de spion.
Ce-ai vazut sub masa?
O pereche de ghete verzi invizibile. Aveau o pata neagra in interior, semn ca stapanul lor isi loveste picioarele cand merge. Adica e cam impiedicat. Iar stangul avea o ridicatura in dreptul degetului mare, semn ca stapanul are un deget mare mult mai mare sau poate mai inalt sau poate mai umflat. Dar un deget mare mai lung stang inseamna ca omul e si mai inimos.
Si ce-ai mai vazut sub masa?
Un sir dezordonat de lacrimi, picurau pe ghetele verzi ca o armata de furnici ramase fara general.
Asta e neinteresant. Lacrimile inseamna tristete, pe noi nu ne intereseaza tristetea, cu lacrimi nu saturi stomacul. Altceva?
Nimic altceva de vazut, l-am auzit doar pe om, vorbea foarte mult despre el insusi, chiar m-am mirat cat de multe are de spus despre el.
Hm, spuse gandacul mai intelept, cu alura de conducator, poate are nevoie de un blog, sa-si toarne acolo necazurile.
Aiurea, spuse gandacul-iscoada, asta o sa-l zapaceasca si mai mult, si pe el si pe altii. Ai auzit vreodata ca vreun cronicar sa se regaseasca pe sine in paginile cronicilor scrise de el?
Hm, spuse iar gandacul sef, oricum, vorbitul mult despre sine e la fel cu vorbitul in somn, denota o personalitate labila si problematica. E ca un strigat de ajutor care nu ajunge niciunde, deveni el poetic. Eu nu fac insa niciodata niciuna, nici alta, spuse gandacul conducator, vorbind despre el. Eu am treburi mult mai importante, isi umfla el pieptul si cureaua de la pantalonii de maresal mai ca i se rupse.
Eu am un blog, spuse gandacul servil, dar nu-l folosesc pentru asta, cum ii zice, introspectie, ci ca document istoric.
Intors acasa, gandacul spion scoase o eprubeta in care prinsese o lacrima ce prinsese praf de gheata verde si o puse pe blogul lui. Nu stiu de ce plangea si se plangea omul ala, dar daca lacrimile lui devin istorie, se gandi gandacul, poate ca omul acela va invata din ele si nu ca nu le va mai repeta niciodata, dar macar le va repeta mai rar. Si plangand mai putin, va manca mai mult si astfel vom putea si noi sa supravietuim.

Mama mi-a zis ca exista oameni care nu aud ceasul dimineata asa ca si-l pun intr-o farfurie, langa o lingurita, ca sa faca zgomot mare. Eu stiam ca linguritele fac zgomot mic. Daca oamenii astia ar dormi intr-o pestera, ar pune ceasul printre lilieci.
Eu nu mi-am pus deloc ceasul sa sune anul asta asa ca am dormit mereu pana tarziu si am avut timp pentru toate intamplarile care au avut chef sa apara. Dar nici asta n-a fost prea bine pentru ca intre asteptarea intamplarii 1 si asteptarea intamplarii 47 m-am cam plictisit.
Ma gandesc sa devin mai disciplinata cu dorintele mele. Ca n-am avut nici dorinte, nici rezolutii anul asta, am zis sa plutesc asa, la voia intamplarii. Nimic mi-am dorit, nimic mi s-a intamplat, nimicul sa fie binecuvantat! Iar acum bomban. Ca uite ala ce are si ce a facut si cum sta sub bradul frumos luminat si mananca turta dulce iar eu privesc la el din frig. Dar eu oricum am mereu ceva de bombanit, asa ca in general e bine. Atat de putine mi s-au intamplat in exterior si atat de multe in interior. Am rafturile pline cu dulceturi de toate felurile.
Asa ca dati-mi voie sa preamaresc nimicul acesta. E o liniste ca atunci cand cineva iti pune mainile pe urechi si totul se aude infundat si de undeva, din capul tau, se aude o cascada dar n-ai chef sa calatoresti pana acolo. E ca odihna dupa ce ai alergat vreo 3 statii. E ca statul in copac, cumva comod, cumva incomod si ca somnul dupa ce maseaua a incetat sa te mai doara. E ca atunci cand esti atat de linistit si molesit, cufundat in pat, incat trebuie sa-ti pui mana pe piept ca sa fii sigur ca inima iti mai bate. Nimicul nu te zdruncina, nu te trimite in al noulea cer dar nici in al minus noulea subpamant, nu-ti da amintiri extraordinare dar iti pune geamantul in mana si te asigura ca dupa el clar o sa vina ceva mult mai colorat asa ca mai asteapta un pic, o sa-ti fie dor de el la un moment dat.
In 2009 vreau 137 de lucruri!

Stiti cum e, muti dulapul fara sa fii prea atent si te lovesti foarte rau la umar. Te grabesti si-ti prinzi degetul in usa liftului ( uneori chiar iti pierzi degetul in lift, sa-mi amintiti sa va spun povestea unui astfel de deget care a terorizat 10 persoane intr-un lift). Uneori mergi pe bulevard, aproape alergi pentru ca esti in intarziere si te trezesti brusc prins intr-o mlastina de oras. (Mlastina de oras, mlastina de padure, tot un drac).
Asa a patit si domnisoara D.
Pe trotuar, pe langa ea, curgeau oameni seriosi, care se duceau la serviciu, acasa, la copiii lor. Ca de obicei, oamenii astia se uitau drept inainte, pareau ca toti au scopuri si teluri marete care trebuie indeplinite imediat, fara intarziere si nimic din jur nu ii poate intoarce din drum. Nimic nou sub soare.
Si totusi, desi ziua parea la fel de normala ca orice alta zi, domnisoara D. avea aceasta mica dificultate: era prins in noroiul ala pana la genunchi, nu se mai putea misca deloc si nimeni nu parea sa observe. Domnisoara D. se gandea astfel plina de ciuda ca tocmai azi se gasise sa nu se machieze. Daca si-ar dat cu rujul ala rosu, s-ar fi gasit pana acum un barbat galant care sa-i dea o mana de ajutor. O alta femeie chiar ii aruncase un pahar de plastic murdar de cafea in geanta. confundand-o cu un cos de gunoi.

Oare oamenii chiar cred ca tot ce se gaseste intr-o balta de noroi este gunoi?

Poate ca o alta femeie ar fi intrat in panica si s-ar fi lasat absorbita in asfalt, urmand ca pe ea sa fie construit peste 10 ani un fast food. Dar nu domnisoara D. Cu toata lipsa ei de machiaj, domnisoara D era genul de luptatoare care nu se lasa infranta nici de zilele proaste, nici de anii prosti, nici de oamenii prosti din jur. Asa ca s-a gandit ca, daca oricum nimeni din jur n-are de gand s-o ajute ( tocmai isi amintise cum trecuse grabita intr-o dimineata pe langa un domn respectabil, care incerca sa-si scoata piciorul prins intr-un stalp de la metrou cu ajutorul unei agrafe pentru hartii si nu prea se mai socotea asa demna sa primeasca ajutorul celorlalti), sa nu-si planga de mila si sa vada ce poate face. Asa ca, urmand exemplu acelui domn, a cautat in geanta si cu ajutorul lantului de la chei a facut un lasou, s-a prins de un semn de circulatie si a iesit din necaz.
Si-a indreptat tinuta cat a putut, si-a vazut de ale ei. Si in seara aia a visat ca toti trecatorii de pe strada erau prinsi pana la genunchi in noroi si doar ea avea picioarele libere. Si totusi, ei mergeau in continuare inainte, tarandu-se cu baltile lor cu tot in timp ce ea, cu picioarele ei libere, nu se putea misca. Asa ca in anul ala si-a mai stabilit o rezolutie de anul nou.
Nu trebuie sa ne suparam prea tare pe oameni. Fac si ei ce pot. Uneori sunt acolo, langa noi, alteori sunt in mlastinile lor personale, unde telefonul suna mereu pustiu, pe ton ocupat. Daca avem noroc si parte de ei, bine. Daca nu, sa ne vedem seriosi si singuri de necazurile noastre. Domnisoara D nu s-a transformat in vreo Wonderwoman, cu toate ca si-a trecut pana acum in carnetelul de fapte bune salvarea a trei femei ce tocmai urmeau fie inghitite de niste cartofi prajiti cu maioneza transformati in piranha. In schimb a devenit experta in salvarea propriei persoane.

Ce frumos e sa te trezesti dimineata alaturi de un par cret care miroase a primavara, sa faci micul dejun, sa`ti discuti programul zilei in timp ce bei o cana calda de ceai, sa vina tramvaiul si metroul aproape imediat si sa nu fie aglomerat si nu in ultimul rand, sa fii intampinat cu eugenie si mar

Si ce naspa e sa dai de o vaca cu cabina care parca ar trebui sa explice existenta oamenilor pe pamant atunci cand se afla in fata unui bancomat si trebuie sa o astepti vreo 10 minute sa plece naibii de acolo si ce naspa e sa mearga netul asa de prost ca de`abia iti incarca pagina de mail.

still, just the perfect day..

scuze Myke , de leapsa ta chiar nu am avut timp..

1.If your lover betrayed you, what would your reaction be?

Well, mi s-a intamplat si reactia a fost una furioasa. Daca s-ar intampla din nou.. nici nu vreau sa ma gandesc la asta..

 

2. If you have a dream you’d like to come true, what is it?
Ca umbra mea nu s-a plimbat pe pamant degeaba

 

3. Whose butt would you like to kick?
Juma` de populatie a Romaniei si.. UPC`ul. Cam atat..

 

4. What would you do with a billion dollars?
As cumpara o insula unde sa am o casa [destul de mare] si o plantatie imensa de mariejeanne. pentru prieteni. sunt egoist?

 

5. Will your best friend always be your best friend?
Sper ca da.

 

6. Have you ever been in love with 2 people at once?

Nu. Si nici nu cred ca se va intampla vreodata

 

7. How long would you wait for someone you really loved?
Until the end of love.

 

8. If you won the lottery, would you quit the job?
Da. Si m-as apuca de gradinarit.

 

9. Who is on your celebrity top 5 … you know, the ones … that if you ever had an opportunity …
N-am avut niciodata un astfel de top. Preferintele se schimba in functie de varsta [a mea si a lor] si stare de spirit.

 

10. What sucks the life out of you?
Asteptatul.

 

11. How would you see yourself in 10 years time?
Ducand copiii la scoala in timp ce ma gandesc daca avem destula mancare pentru motanul felix si catelusa tequila.

 

12. What is your greatest fear?
Sa fiu singur.

 

13. What kind of person do you think the person who tagged you is?
Flixter. Funky Fresh. Morcoveatza.

 

14. Would you rather be single and rich or married but pour?
Cah. Married and rich.

 

15. What’s the first thing you do when you wake up?
Realizez ca mi-e frig pentru ca Laura iar a furat toata patura.

 

16. Would you give all in a relationship?
Tot. Daca nu pentru asta, atunci..?

 

17. Is your career vitally important to you?
Da. Si nu. Mi-am dat seama ca sunt mai multe lucruri pe care le-as face. asa ca pot fi mai multe cariere.

 

18. Would you forgive and forget no matter how horrible a thing someone has done?
Pfff.. Depinde. Cine, ce.. Don`t really know.

 

19. Do you prefer being single or having a relationship?
Da. A doua varianta.

 

 Tag.. Myke ca tot trebuie sa fac si leapsa de la el :))

2008
(douamiiopt)


Ar fi fost nimerit sa incep ca si George. Orwell in romanul sau „1984”…dar m-am gandit sa va intreb de-a dreptul: Ati fost vreodata la balamuc? De fapt retorica si sclifosita intrebare, nu ? Toti traim in balamuc…unii mai mult ca altii. Pai ce sa fie familia degradata de azi ? Dar scoala new age-ista a invatamantului modern ? De politica mai cutezati sa ziceti ceva ? De armata, care slujeste interesele straine de patria mama ? de Biserica institutionalizata(cineva remarca fabulos : « Da, Hristos avea dreptate ca nici portile iadului nu o vor biruii, dar a uitat sa ne zica de portile raiului…adica din interiorul ei ! ») cu spagi, homolatrii, masonerii si alte alea… ? Ce a mai ramas ? Au ramas multe dar e inutil si plictisitor sa le enumar…au mai ramas multe « desfranate »ale acestor veacuri care isi etaleaza rusinile cat mai nerusinat cu putinta, cu pretentie de fete mari !
Ce naiba se intampla cu Creatia ta Doamne ? Am innebunit cu totii ? Eu unul nu mai inteleg nimica ! Mai bine as prefera un inamic in fata decat perfidia si lasitatea de a ataca a aceluiasi…din spate(cum au luat modelul calfele si zidarii acestei lumi bicisnice !). Un amic remarca : « Daca ai fi tu curat ai vedea toate curate, deci…problema este la tine ! » Haida-de, frate, pai ce Creatorul ne vrea orbi, lasi, demagogi, cu ochelari de eclipsa ? Sau ne vrea cu discernamant, luptatori, fierbinti, nu caldicei, jertfelnici, marturisitori, isteti, vii, reali ? Dar ce va dau eu lectii ? Stiti si voi ce sa faceti si cum !
Am vrut, initiind acest articol sa utilizez roetgenul bunului simt, al normalitatii si sa fac o radiografie teapana a zilelor acestea cocosate, si sa se fi vrut pe o intindere din toate domeniile importante ale vietii…dintre cer si pamant. Dar ingerul negru mi-a soptit : « la ce e bun, crezi ca ei vor lua aminte, crezi ca ei nu stiu astea ? ». Si eu dintr-o parte i-am zis : « Stii povestea aia cu acel sarman popa catolic care a fost trimis pe o insula cu canibali pentru ai increstina si dupa ce a fost lasat acolo cu provizii, corabia a plecat, avand sa se intoarca peste multi ani. Vazandu-l tot singur, neconvertind pe nimeni, a fost intrebat de ce nu inceteaza sa mai predice, daca totul este in zadar ? Acesta a raspuns ca daca ar inceta vreodata sa predice crestinismul la acesti salbatici, l-ar convertii ei pe el la canibalism ! ». Ingerul rau a zis : « nu stiu, zi-mi ! ». Eu am ras si i-am dat un branci… : « Prostule, tocmai asta am facut ! »
Deci, se cuvine ca uneori sa predicam ca si nebunii dupa Hristos, in van, sau pentru ingeri, sau pentru necuvantatoare, sau fie si numai pentru noi…dar sa nu incetam niciodata !
Acum cativa ani am calatorit de-a lungul si de-a latul batranului si cocosatului continent al Europei. Am ramas mut de cata prostie exista ! Si ce mai puneti ca un fraier de homo…nimicus dintr-o taverna de universitate anglicana scoate gaselnita ca noi am fi pe penultimul loc in Europa la IQ…..adica intelighentie monser ! Ba, dar tolomac mai esti fatalaule (termen neaos )! Pai am vazut la un moment dat o lista lunga tare de « Romani celebrii dar necunoscuti inca ! » scrisa de careva, care continea sute de inventii mari, neomologate de strainataturi….tu ai citit asa ceva in viata ta de soricar ? Si ce mai pui ca fatalaul utilizase tehnici de sondaje ca : « ce mananca diferitele popoare, cat de mare au craniul, diferente de rase, etc… » tot mumie ai ramas cu darwinismul tau festelit ! Nu ai mai citit in suficienta ta de intelighent nimic mai recent decat freudisme si darwinisme…doar sunt parintii tai cu sort, hermetici !
Ma uit in jur si vad : Armata, desi e trimisa aiurea-n papusoi tot cu aceiasi bocanci cu numar mare se gasesc la bietii recruti, tot acele cadre cu Logan nou-nout si cu amante de-a dreapta lor umbla, tot cu masini de razboi impinse ca altfel nu le urnesti, la alarmele ce se fac periodic, tot cu cadrele pregatite prost si refulate de cazarma. Ati facut armata, sa vedeti marea tampenie..acum si cu euroi, ca se lupta cu spagi care sa ajunga in amarastenia de tari ca sa fie testate pe viu noile arme ale « dezvoltatilor » de americani si restul ?
Ce mai vad….Draga si sarmana Biserica, cotropita de epishcopi flausati cu izmenute de dama, cu mitre indesate cu stralucitoare pietre semi sau chiar pretioase (parca ar fi femei care isi apreciaza garderopa….sarmane iubiri esuate in putere !!!)care cica ar insemna coroana de spini a lui Hristos(nu va bufneste rasu’-plansu’ ?). Posturile variaza de la un dos intors la un sex oral cu epishcopul, au la vreo 7.000-10.000 de parai(verzisori, dolarei bre !). Cuviosii care cica tin post sa nu citeasca, interzis fariseilor scifositi!!! Lupte pe ciolanul puterii ca in biserica nu o sa mai vedeti niciunde ! Daca cineva dintre bine-intentionatii din guvern sau de aiurea ar vrea sa intre in actele Bisericii nationale si sa vada c-am cum stau ei cu banii, si sa fie sinceri si dezinteresati, s-ar crucii o lume intreaga de putoarea banilor spalati, a spagilor, a falsurilor in acte….dar cine sa faca, mai bine dam cu « iubirea »si iertarea, ca sa nu smintim…..smintitii, nu ? Vai de voi-noi ! Sa vedeti cum se invata in seminarii, facultati, dupa ce si cum….sa vedeti cum se fac slujbele, sa vedeti mumificate traditiile….eee, e mult de scris si in toata lumea nu ar incapea daca s-ar scrie despre asta, nu ? « Tu, esti Petru si pe aceasta piatra voi zidii Biserica Mea si portile iadului nu o vor biruii pe Ea ! », eu de colo : « Iertare Doamne, dar portile raiului, o vor biruii ? Adica ai Tai, te vor trada la fiece slujba, ca sa aduc aminte de sarutul-tradare a lui Iuda ? ». Dumnezeu atunci, lasa mancarea intinsa, neatinsa, desi era flamand si se scoala pleacand cu capul sau plin de stele in jos, nespunand nici un cuvant….era pentru a doua oare cand de la lupta cu Iacov, fusese invins ! Dar Lui ii placea asta !
Ce mai vad….draga noastra « stiinta de a conduce masele »…politichia bre….aici nu mai au cenzura si se vand, se lupta ca dihorii sau hienele….dupa aia dorm linistiti in scaunele lor de la Parlament, tragand… « vanturi » ! Se fac coalitii, se desfac….se pupa, apoi se scuipa, declara paturcian vrute si nevrute, isi arata coltii unii la ltii, amantele, dosarele, spagile, masinile, casele, termopanele, vapoarele, etc…nicicand si parca pentru eternitate clasa politica nu a fost mai de proasta calitate si mai plina de lingai ca acuma !
Vad declaratii de analfabeti, de pampalai si trepadusi, lupte intre coalitii si asa zisele partide…in politichie nu accezi decat daca esti evreu, mason sau homalau(combinatie stralucita intre stiintificul homo si neaosul fatalau !), altfel nu te primesc in troaca lor.
Ce mai vad ? Vad invatamantul nostru drag…de la catedre inalte pana la cele mai joase, contopit de pilosi, spagari, mosi si babe care nu mai vor sa plece si tin cu dintii lor cu placa de scaunele pe care le ocupa parca din vremuri imemoriabile. La scolile generale-primare, vad cum incet incet nu mai sunt copii…ori deloc, ori impertinenti…cum se introduc modele noi(Waldorf, Step by Step, etc…)pentru spalare timpurie a creierelor, cu cadre adecvate, scolite cu fala in germania, sua, etc(nu am scris gresit, ci intentionat asa !) Programe(cur-ricu-lum-uri) descelerate, copiate de prin occidentul tembelizat si satanizat(imi aduc aminte de cateva discutii cu cativa dintre adeptii oficiali aia cestor noi forme de spalare a creierelor, le explicam deosebirea dintre vechile paradigme si cele noi, pericole, etc….la care priveau cu uimirea magarului intre oi, si apoi se intorceau la ale sale…no coment !). Apoi ciclul gimnazial cu programe incarcate sau golase, cu lectii de cultura civica, de sexologie de religie facute de ageamii si pilosi, care invata despre un Dumnezeu impasibil sau cel mult al ospetelor si al pedepselor(ca in revistele lui Visarion si Trifa, dupa care se si preda !), nici o iubire, numai frica si micime sufleteasca ! Apoi vine liceul cu pregatiri, olimpiade, etc…de nu mai lasa bietului copil devenit pe negandite mare cu celular agatat intre blugii rupti in fund si lacul de pe unghiile barbatilor, nici o clipa de regasire si speranta. Facultatea-Universitate cu predici holocaustiene, ecumenice, globaliste, internationaliste, rotariene, cu sex non-stop, droguri, house, manele, rock, spirtoase, afumari…caterinci, chefuri…si ce credeti ca se termina aici ? Dar care este produsul…care este finalul….pai ce va spusei mai sus si mai la vale ?
Ce mai vad….afaceristi, bisnitari(de la bussines), camatari….Delphing(va voi spune despre asta !)Oriflameuri, Avonuri, oale, ulcele de vanzare…Acum cateva luni in urma am prins in Bucurestiul meu drag o astfel de secta…..Delphi International (cotata ca ce mai mare afacere internationala, cu castiguri de la peste 500 euro la peste 1000 euro pe saptamana si peste 46.000 pe an !)cu sediul…unde credeti…In Paradisul Fiscal…Monaco….Gibraltar, care este plina de inculti, si un adevarat balamuc, se plauda se scandeaza « Go Delphin, Go »(saracul animalut…delfinul ce a ajuns !), se spuneau balbe, glume deocheate, de nalfabeti de ocazie….ca la sectele cu mormoni sau cele cu negrii…care danseaza la slujbe ! Bai ia luati la purificat pe acestia….hai chiar acuma…SRI-ule, si altele…. !!! Bai fraierilor, noi suntem neam de viteji si de eroi bai si nu prostiti decat pleava societatii…..sa tineti minte asta !!! Fratilor fugiti si nu dati banii aiurea pe cartea lor : « Calea Succesului », care coste, vreo…tineti-va bine : 80.000.000 lei…..da, ati numarat bine zerourile ! Zic ei ca daca divulgi secretul platesti 10.000 euroi, ba prostilor, voi nu ati auzit de romani ? Acolo se duc numai imbracati la patru ace si castiga daca inseala pe alti creduli si cumpara cartea aia tembela de peste 800 de pagini(o performanta daca stim ca este facuta de cei de la Mercedes, etc, care obosesc dupa primele litere scrise !)in care ti se dezvaluie formula secreta de a insela fiscul, oamenii, pe Dumnezeu, pe diavol, pe maica-ta, pe frate-tu, si tot neamul omenesc. Am asistat consternat cum se manifestau avocati, afaceristii, preotii, inginerii, profesorii, casnicele tele-noveliste, gagicile acolo, grasele, mosii, balosii, paduchii societatii….cine credeti ca era mai marele pe Romania ?…..ati ghicit un fost « teolog », popa, Blidaru….din Bucale maca-ti-as ! Pai nu e dracul cel mai mare teolog… ?Avo Cleopa….rasuceste-te pe partea aialalta ca ai amortit, acum incornoratul e si bancher, politician, geniu, sfantuletz, profesor, inginer, si alte alea….na ! Fugiti si desconspiratii pe cei ce zic ca vand « multii level », adica « nu piramidal »( ?!) ca Caritas(mancofonie intentionata !), Gelsor, FNI, BIR, etc….ca noi « nu stim » englezisme si nu putem traduce ! Acum vechea piramida a misterelor este inlocuita de Reteaua(WWW, in traducere, World wide web - panza de paianjen care inconjoara lumea…666 !)Sic ! Sau la Amway….. « poteca » americana…unde nu te primea decat daca te stampila pe mana dreapta sau pe frunte cu ceva bine-mirositor…auzi dom’le tupeu de borfas! Sa va mai zic de incantatiile ce se fac la Herbal Life, sau Forever Living, sau la California Fitness…. ? Ca sa aibe succes la IQ-istii cu levelul mai mic de la noi….se duc acestea la voodoo-istii (nu v-am injurat ci nu am putut gasi o rima mai buna !)de prin cotloanele lumii ca sa le….rau-cuvanteze, blesteme, vrajesasca….pentru succes…si mai va intrebati toti care sunteti angrenati in aceste « cercuri de succes »….de ce va certati in familii, de ce va este rau, de ce, de ce….dar unde vin banii…..ce mai conteaza, nu ? Voi va vindeti sufletele mult mai usor si mai ieftin…..of !
Mai vad si opinteala de a Condamna Comunismul…..de catre trepadusii comunisti…bai sa stiti de la mine, dracul e si prost si fudul….cum sa condamne comunismul, cand comunistii sunt la putere, cand parintii lui, evreii sunt stapanii lumii ? Voi chiar v-ati tampit si aplaudati orice ? Voi chiar traiti in transa si credeti ca o sa stiti cine va turnat, sau cand, sau cum ? Never-ever !
Mai vad o Diaspora festelita, adormita, hipnotizata, cu pretentie de elita……care se lamenteaza si atat ! Ziare klumea numai apar acolo, doar cele comandate dela Bucale….atat ! Restul…somn usor !
Mai vad carti cu ghiotura pe tarabe, de patapievicieni, liicieni, cartarescieni, care opereaza cu festile acrite si pleava, cu spoiala de carturari si de « recenti »……mai vad tembeliziunile(TV) finantate de CNN-uri si alte calfe naimite cu creier de musca, de politicieni unsurosi unsi cu toate alifiile, care nu arata decat o Romanie a violurilor de babe, a muscaturilor de caini bagabonzi(pai cum sa nu se razbune bietii patrupezi pe asiaticii de la noi, care ii servesc la chermeze cu mere in gura ?) a manelistilor in Viper-uri, a casatoriilor lui Mircea Radu si Andreea Marin(refulatii pana la paroxism)…dar STOP ! Din fericire Romania este cu mult mai mult decat aceste nimicuri exacerbate, este cumintenie, omenie, binecuvantare, este duiosie, este dor, doina, cucernicie, inca bun-simt, istetime, nemoleseala, vivacitate, chiar si in cele mai de jos, cultura, atat cat este, dar este ! Vorbesc de cea care nu se vede lesne, dar se simte….daca mai ai organul cu care sa simti asta !
Vreti sa va mai obosesc…cu « vedeniile mele » ?
Cred ca nu !
Mai bine va las sa ma ocarati, sa ma infierati, sa ma aburiti cu laudarosenia gratuita, sa ma urmariti, sa ma desconspirati, sa ma hacker-iti….ca aveti pen’ ce…. !!!
In spatele fiecarei litere din acest articol este o durere, o bucurie, un sentiment, chiar o energie, sau sa zic mai bine duh ? Deosebiti-le !
Si tot mai credeti ca nu suntem in romanul lui Orwell ? Poate doar cu o rectificare : « nu omienouasuteoptzecisipatru, ci douamiiopt !
Cascati ochii romani !
Cine are minte sa inteleaga, sa intelaga, cine nu…..buhuhu !
Hai gata…. !

Recapitulare de bun simt,
(care aveţi căuşul minţii mai mic, sau suferiţi de „nimic-concisul” recent, citiţi pe diagonală, tot se va prinde ceva…!)

Nu aş fi vrut să scriu acest articol, deoarece în mod sigur o să-mi parvină din nou critici sterile sau laude deşarte. E şi ce, până la urmă, de-aia se va opri soarele de pe cer sau pământul din rotaţie! Cursul atacurilor şi laudelor trebuie impetuos puse la punct. Laudele nu mă mulţumesc deoarece sunt numai laude şi mai trebuie să spun că eu doar am redescoperit ca orşicare dintre voi filonul autentic al credinţei nedisimulate şi a neamului în care trăiesc. Bine, bine, am scris şi altfel, dar nu neapărat critic sau obraznic. Criticile le accept ca cealaltă parte a adevărului, dar dacă sunt de bun simţ, de la oameni de bun simţ şi bazate pe adevăruri, nu deşănţate! Eu nu scriu pentru mine şi pentru orgoliul meu, ci pentru adevăr şi dreptate, în duhul iubirii autentice de om şi Dumnezeu!-cred ca propoziţia asta ar arăta mişto pe prima pagină a cărţii sau undeva unde incepe cartea sau pe coperta pe spatele cărţii acolo unde se prezintă autorul !
În articolul „2006” vorbeam despre orwellianul an în care vieţuim, despre Armata, care cu aceiaşi bocanci cu număr mare şi maşini de război depăşite, bagă la înaintare „carnea de tun” a fiilor acestei ţări, mai ales unde nu ne fierbe oala. Indiferent de ce-ar zice unii sau alţii, nu avem ce căuta şi ce apăra acolo. Am scris acolo şi despre Biserică, cu durere, despre „iubirile eşuate în putere” şi altele, altele…apoi politichia noastră cea de toate zilele…cu dosare, amante, şpăgi, despre accederea doar dacă eşti mason, evreu sau homo, etc…apoi despre învăţământ şi prea mulţii piloşi, moşi, babe care ţin cu dinţii de catedră blocând într-adevăr pe tinerii merituoşi, despre curricumurile aiuristice tip new age…despre afacerile cu acoperire politică, gen Caritas, Delphing, BIR, etc…despre opinteala de a condamna comunismul, sau securiştii numai…Mi s-a răspuns că eu sunt cel care vede strâmb şi deşelat…oare domnii mei critici, voi sunteţi chiar condesatori ai vidului? Închei acest rechizitoriu la articolul sus amintit, „2006” cum am încheiat şi acolo…poate acum aud şi văd aceia: Din fericire România este cu mult mai mult decât aceste nimicuri exacerbate, este cuminţenie, omenie, binecuvântare, este duioşie, este dor, doină, cucernicie, încă bun-simţ, isteţime, nemoleşeală, vivacitate, chiar şi în cele mai de jos, cultură, atât cât este, dar este !
În „Exilul Maicii Domnului şi Liturghia schimbată” am scris ceva mai apăsat despre puţin ştiuta hotărâre a Sf. Sinod de a schimba Liturghia existentă (care hotărâre se încearcă să se aplice insinuos). Am pus acolo în paralel argumentaţiile lor, care nu sunt numai gramaticale, atenţie !....cu cele ale Sfinţilor părinţi, ale bunului simţ, precum şi ale altora….stupoare, au început să scuipe şi acum aici…vlădicii iniţiatori au aruncat cu toiagul igumenic şi au interzis primirea mea la Marea Agapă Liturgică din oraşu-mi natal, iar aceştia ca şobolanii din altar au acceptat trepăduşa-laşă soluţie…şi am fost interzis, întâi la predică, apoi la altar…ar fi vrut ei mai mult, dar Dumnezeu a zis: „Staţi şi nu îndrăzniţi!”. I-a deranjat publicarea mea, vestirea de pe acoperiş, a acesui început de sfârşit. Închei comentariul acesta cu câteva cuvinte ale unuia dintre „răscolnici”, poate pricepe careva ceva: „Iată de ce, una din cele mai grele încercări survin atunci când iubiţii noştri arhipăstori nu sprijină lupta noastră şi pornesc pe un drum greşit, silindu-ne şi pe noi să procedăm în acelaşi mod. La această ispită se cuvine ca noi să răspundem prin cuvintele apostolului, atunci când sinedriul le-a interzis să propovăduiască Numele lui Hristos: „Trebuie să ascultăm mai mult pe Dumnezeu decat pe oameni”. Unii dintre creştini se vor împotrivi, desigur repede vor fi neutralizaţi şi calificaţi drept „răscolnici” (cum nu o dată s-a întamplat şi în trecut). Ceilalţi vor prefera să tacă, spunând că atitudinea ierarhilor este păcatul lor personal, care pe noi nu ne interesează ş. a. m d. Adevărul ne va izbăvi de moarte (Pr. Timotei Alferov).
A venit rândul apoi articolului: „Evanghelia lui Iuda, Evanghelia holocaustului”, subiect sensibil, pasibil de ordonanţa Năstase. Aici am vorbit despre canalele tembelizante, darwinisto-marxiste (ia ziceţi, ştiţi originea celor doi pomeniţi?), Geographic Chanel, Discovery Chanel, Animal Planet & co…în care, deşi patronate de evrei (lucru neutru şi de no comment) atacă constant religia creştină şi chiar bunul simţ. Am arătat că acele anemice argumente ale susţinătorilor de gnosti-astrologism, împletite cu şamano-voodoo-ism nu sunt decât pentru copiii naivi şi babele cu probleme. Am arătat despre paradoxul...: „Se descoperă Evanghelii peste Evanghelii şi scrieri peste scrieri de mii şi mii de ani, dar unde sunt arhivele Auschwitz-ului, că sunt mai aproape de noi? Dar arhivele reale ale SRI-ului? Dar ale NKVD-ului? Dar ale Stass-ului?” Am încheiat cu : „Poporul român şi nu numai, are dreptul să ştie cine i-au fost asupritorii comunişti cu nume şi prenume, adresă, conturi, aşa cum şi creştinii de peste tot trebuie să ştie că Iuda a fost un trădător şi atât, iar cuvântul trădător nu are mai multe sensuri, ci numai unul: slujitor al Satanei” şi bineînţeles, criticii mei cerbari...nu au întârziat să vomite argumentele lor de două parale.
Urmează articolul: „Crăciunul Roşcovelor” în care mărturiseam despre Crăciunul mimat de americani şi româno-americani în SUA, pe unde mă preumblam atunci, despre superficialitatea securimii de acolo, despre exilul care a îmbătrânit sau a dispărut cu forţa de acolo, despre zidurile cenuşii şi poporanismul românilor de acolo, care nu mai vor să recunoască la „proştii din ţară” că spală lăturile negrilor şi că-s dezrădăcinaţi rău...cu anumite excepţii, care mă vor ierta, desigur! Am vorbit despre brain-washingul făcut tuturor acolo, despre Moş Crăciuniţele cu Coca-Cola şi cadourile cu roboţi, Play Station şi X Box-uri făcute copiilor, despre nevoia ca toţi să-L naştem pe Hristos în noi, în aceste zile (aspectul mariologic al Bisericii, Părintele Evdochimov) şi ce credeţi...am primit o groază de ameninţări din partea, nu-i aşa că ghiciţi? A românilor care mănâncă roşcove în ţara roşcovelor, America...masoni, popi, terchea-berchea.....bine, unii m-au mai şi publicat, bătând din palme că înjur pe cei de acolo, dar nu pentru asta am scris eu ce am scris!
Am încercat să o „dreg” oarecum cu articolul din ajunul marii sărbători, intitulat: „Paralele Crăciunului”, în care de la afirmatia lui L. Laveile („Orice început se mişcă între bucurie şi sacrificiu”) şi până la aceea că, gândirea religioasă (Jaspers, Lacroix) distinge între „origine” şi „început”. Mi-am structurat expunerea de la Newman şi până la Nicolae Cabasilas şi anume, ca, toţi mărturisesc: „Crăciunul este moartea vechilor noastre deznădejdi”. Degeaba, criticile turnau, dar şi laudele…le-am lăsat să curgă şi să se discearnă…şi s-au decantat !
Urmează, aleatoriu, desigur: „La Apusul libertăşii – cum se votează la români!” unde am plecat de la un fapt real: „S-a dovedit a-nu-ştiu-câta-oară că românul de acum îşi merită soarta pe deplin. Stăteam în pre-ziua alegerilor la o coada la Farmacie (pentru medicamente compensate - acum cozile nu mai sunt la pâine, carne, etc, ci la farmacii şi ... bancomate! Ne-au dresat bine de tot!) şi întreb şi eu un bătrânel respectabil (pe din-afara): „Vă convine situatia asta, să aşteptaţi două zile incontinuu la coadă pentru medicamente? Sau acum veţi ştii cu cine să votaţi?”, mi-a dat un răspuns care m-a năucit: „Cu cine votez? Tot cu aştia (PSD-cripto-neocomuniştii) bineînţeles, ce dacă şi-au făcut averi şi vile pe nedrept, acum dacă s-au îngrăşat aştia să mai îngrăşam şi pe alţii?…” şi am ajuns la impresiile mele de membru într-o comisie de vot. Am încheiat cu: „Să mai salvăm ce mai este de salvat, contează răspunsul fiecărui eu. Să nu ne mai „permitem” luxul să-i îndepărtăm şi pe cei pe care i-am apropiat cu greu, măcar că nu-s vrednici în totalitate (să ia piatra şi să arunce cine se crede mai vrednic!). Sunt pesimist? Se prea poate, dar să nu uitaţi că optimistul este un pesimist dezinformat!” Bineînţeles, aplauze şi înjurături, că de....în Balcani suntem.
Urmează: „O zi în eterna România” (The Daily programme), în care încep sa povestesc o zi din drumul meu aproape la fel spre serviciu şi nu numai, ocolind scuipăturile de pe jos, certându-mă cu şoferul de microbuz pentru manelele la maxim date (moment la care cei pe care i-am arătat cu degetul în „Crăciunul Roşcovelor”, mă aplaudau şi mă înjurau ceilalţi!) şi am ajuns până la citatul din ziarul „Adevărul”, din 11 octombrie 1919, care scria printre altele: „…avem prea mulţi oameni cuminţi şi nici un nebun. Ori nebuni ne trebuie. Cei de la 1848 erau nebuni şi au desrădăcinat regimul boieresc de atunci…ne trebuie şi nouă nebuni. Cu oameni cuminţi care despică un par în 14 şi tot nu se hotărăsc, nu este nimic de făcut. Ne trebuie cel puţin un nebun, dacă nu mai mulţi nebuni. Ce va face nebunul ăsta, de unde vreţi să ştiu eu ?…Se cere dar un nebun. Să vină nebunii.” Concluzia articolului cu pricina a fost simplă: „Regenerarea acestui neam de viteji nu se poate face, ignorând defectele „recente” şi exacerbând calităţile ce ne-au mai rămas” Din nou, aplauze, mai ales de la cei care plecaseră peste ţări şi mari, şi chiar de la unii care spuneau mai deunazi că avem sufletul (noi, românii) „ca un cur” (Tismăneanu în „Politicile”). Făcusem o diferenţă între neam....din trecut până în viitor şi poporul, deplorabil ca secvenţă a neamului, ancorat în aici şi acum! Dar cine să discearnă?
În „Gâlceava Diasporei cu Exilul”, explicam diferenţa majoră între aceşti termeni şi mai ales despre ceea ce li se pregăteşte românilor de peste tot. Ziceam, în cunoştinţă de cauză despre neunirea din afară a românilor de pretutindeni, despre reactivarea foştilor securişti şi turnători de prin diaspora, etc...Acolo dădeam şi nume, adresă, dar oare cui a folosit? M-aş bucura ca măcar unuia; oricum ar fi, blesteme masonice, securisto-pupincuriste, mi-am atras şi de acolo!
În: „Distrofiile unei preoţii mutilate”, scriam despre „păduchii volterieni” care, au pe frunte scris: „Orice pasivitate este egală cu complicitatea” - Pr. Boris Răduleanu - şi tot mai încearcă să doarmă liniştiţi pe pernele lor de puf de minciunică. De la minunata viziune a lui Teodor M Popescu vizavi de menirea şi slujba preotească şi până la aceea a Pr. Buga Ion în ultimele sale cărţi („…ultima rugăciune adevărata a unui teolog este aceea înainte de hirotonire, după nu mai are timp, sau consideră că îi este de ajuns harul primit…nimic mai fals!”), totul trece prin voinţa Celui de Sus şi a celui de jos, a omului ploconit cu această mare putere ! Am atacat crunt felul zootehnist şi CAP-ist al celor de azi, cu har şi reverendă şi am ajuns la concluzia: „… El se trezeşte, după perioada idilică şi pitorească a imaginii preoţiei, citite de prin manuale, în cel mai de plâns TRIUNGHI AL BERMUDELOR, odată intrat, nu mai ai scapare. UNA din laturi este PAROHIA, CREDINCIOŞII, ALTA – FAMILIA SA, IAR ALTA – EPISCOPIA! Pe cine şi cum să o satisfacă ? Orice apropiere de una din laturi face să sufere celelalte două!” Mi-am atras iarăşi promise anateme care mai de care mai deşelate şi subiective…parcă o caut cu lumânarea, îmi veţi zice! Să dea Domnul, eu orb fiind să ţin o lumânare în mână ca să vedeţi voi drumul drept!
Oarecum indignat de foamea de senzaţional şi de atacarea frăţească din cazul Tanacu, am scris: „Suntem ceea ce mâncăm, ceea ce bem…”, în care încercam să explic de ce atâta vervă şi înfierare pe unul din cazurile din BOR, respectiv acel Ieromonah care din varii cazuri a fost acuzat de ucidere. Am încercat să fac o deosebire dintre teologia de amvon şi cea duhovnicească cu adevărat! Plecasem de la afirmaţia lui Steinhardt: „Suntem ceea ce bem, păi cum să nu fie aşa? Nu a zis Hristos: „de nu veţi bea sângele meu şi de nu veţi mânca carnea mea…vii nu veţi fi”? şi am ajuns la concluzia că atâta ceartă, înfierare, otravă, etc. din partea fie a presei, fie chiar a teologilor este rezultatul că aceia „mâncau şi beau” scolastica pe pâine şi acum scoteau toate acestea pe nemestecate şi negândite. De aici şi scandalurile despre exorcizare, Biserica primitivă...s-a ajuns până într-acolo încât unii dintre episcopi au început o „curăţire” printre toţi acei „supuşi” din mănăstiri şi biserici care le stăteau împotrivă, alţii, cu cămăşi albe şi butoni aurii pe sub reverende, apăreau la Tv şi spuneau că...acei preoţi care fac aşa ceva (exorcizări) nu ar trebui să le facă dacă nu au doctorate, masterate, etc....deci....ceea ce mâncaseră dumnelor în studenţie...acum erau de mult digerate şi chiar vărsate..în public...şi mulţi mâncaseră stricat şi nu din Duhul Care da Viaţă! Bineînţeles, criticile şi acum se aud....şi mai încearcă anemic să mă arate cu degetul...eu am spus ce am avut de spus!
În: „Psihologia Creştină a adâncurilor (a Sfinţilor Părinţi filocalici) între Psihologia înălţimilor (C.G. Jung ) şi psihanaliza freudiana (S. Freud)” am expus aberaţiile psihologiei şi psihanalizei moderne, bazate fie pe S. Freud, cu a sa obsesie sexuală, fie pe Alfred Adler cu obsesia puterii, fie pe oarecum apropiatul K. G. Jung care încercase să facă o punte dintre religie şi psihanaliză. Bineînţeles, neajunsul psihanalizei moderne este neacceptarea energiilor necreate şi de aici nedeosebirea dintre înrâurirea duhului lui Dumnezeu şi a celor necurate....dar şi aici, critici....din partea teologilor, că încerc o subtilă amestecare de New Age şi teologie...culmea, tocmai eu care am scris atâta împotriva acestui curent antihristic! Problema la aceştia era aceea că nu prea citeau...ci doar preluau câteva păreri de prin cărţile scoase pe bandă în ultimul timp. Ceilalţi, psihologii, filozofii, mă atacau deoarece dădeam idei despre o posibilă....spiritualizare a psihanalizei şi despre aşa zisa Psihologie a adâncurilor, a Sf. Părinţi Filocalici.
În: „O controversă actuală (Actualitatea pericolului TV şi capcanele explicaţiilor atee şi ne-ortodoxe)”, am răspuns la valul de cărţi cu poleială ortodoxă care se vroiau ca profetice, atenţionând lumea creştină despre pericolul TV şi al efectelor asupra creierului uman. Am citat câteva la modă şi le-am demontat pe baza Sf. Părinţi care spuneau clar: „Sediul gândirii nu este în creier, ci în inimă, dar nu în muşchiul cardiac, ci în sufletul personal...” Bineînţeles teologii de ocazie....atacau....la fel şi darwiniştii de peste tot...: „cum poate un preot să spună astfel de aberaţii....?!” Dar nu spuneam eu, ci Sf. Părinţi...vă rog citiţi-i! „Sf. Grigore Palamas a subliniat că „fiinţa” raţiunii se găseşte în inimă, în timp ce „lucrarea” ei este în creier. Teoria aceasta a fost investită cu autoritatea hotărârilor Sinodului din Constantinopol (sec XIV).”...despre apusenii şi de la ei toti urmaşii: „Influenţaţi de filozofia platonică, care nu numai că nu cunoaşte distincţia minţii în fiinţă şi lucrare”...

În: „Des-conspirarea controversei: Codul lui Da Vinci (încercare de critică tautologică)”, am încercat să arăt că problema Codului este una falsă şi împotrivirile şi anatemele date de oamenii bisericii sunt jalnice şi caraghioase. Nu aşa se răspunde acestor provocări...nu făcându-le propagandă negativă! „ Fratele cel Mare stă cu ochii pe noi” (G. Orwell), se pare că „fratele cel mic”, adică restul care nu Conspiră, va adormi din „marele căscat” (Dostoievschi) prin explicaţiile, teoriile şi toate controversele actuale, adevărate furtuni în pahare cu apa. Neputând funciar să vadă dincolo de materialismul credinţei lor superficiale, trecând prin experienţe de tipul „stigmatelor” din palme, încercând să vadă doar o „Împărăţie lumească” a lui Dumnezeu pe pământ, administrată de Vicarus Christi (Vicarul lui Hristos-Papa) eventual cucerită cu forţa (Cruciadele) este aproape normal că au ajuns la acest apogeu de tembelism, cum este Codul lui Da Vinci sau Evangheliile lui Iuda, Toma, Nicodim, Filip şi câţi vor mai fi. Neavând călauza „Pnevmatologiei” („ştiinţa Sfântului Duh”) răsăritene, negând din incapacitate de înţelegere „Energiile necreate” (vezi disputele isihaste dintre Sf. Grigorie Palamas şi călugărul Varlam) se trece rapid la Filioqve (adaosul din Crezul catolic) distrugând astfel Taina Sf. Treimi şi chiar bunul simţ creştin. Criticile sterile îşi scot capul bleg şi aruncă cu noroi, în general datorită cică „lipsei mele de simţ artistic”, datorită atacurilor la adresa mediului catolic şi chiar a Bisericii surori (care soră monşer? Poate vitregă, nu de acelaşi tată făcută!)...iaraşi nu se vede pădurea din cauza copacilor!
În: „Crearea şi sfârşitul lumii, o perspectivă ortodoxă”, am încercat să punctez unele probleme care mă frământau de ceva vreme şi anume: cum se face că teologii noştri, chiar şi unii duhovnici, nu au în vedere răspunsurile pe care ar trebui să le dea Evoluţionismului şi chiar Creaţionismului de sorginte protestantă. Sau poate nu cred că este aşa de important...dar este, mai ales în secolul XXI, care va fi sau nu, după cum este sau nu mistic. Marllaux vorbea despre mistică, dar oare care? Slavă Domnului, avem gânditori, duhovnici, har, dar mai trebuie şi o sistematizare a articolelor din punct de vedere ortodox ale Creaţionismului. Dacă aţi ştii ce foame este pentru aşa ceva....în universităţi, biserici, minţile credincioşilor noştri intelectuali...! În general se zice că materialismul este contra spiritualului. Trebuie să dezarmăm astfel de ziceri sterile şi fără rezultat. „Materia tot din bine se trage” (Sf. Dionisie Areopagitul), iar noile descoperiri ale ştiinţei confirmă faptul că materia în forma ei de particulă ultimă este energie vie, potenţial conţinută de materia cuantică. Materia cuantică nu este altceva decât o concentrare de energie a câmpului (vidului) cuantic. Deci este fals să te referi la materie ca la ceva păcătos şi rău. Dincolo de nivelul (vidul) cuantic există nivelul subcuantic, universul cuantic provine dintr-o sursă veşnic creatoare, situată dincolo de spaţiu şi timp” – David Bohm (laureat al premiului Nobel) Biblia spune şi ea la fel: „Dumnezeu a creat totul din nimic” (Geneza). Ştiinţa a putut descrie cu precizie chiar ceea ce s-a întâmplat de la 10 la puterea (-43) secunde („Timpul zero” sau „Timpul Planck) după crearea Universului. „Fizicienii nu au nici cea mai mică idee despre ceea ce s-a întâmplat înainte de acest Timp al lui Planck”, mărturiseşte fizicianul francez Grichka Bogdanov. Dacă primul obstacol îl pun cuarcii, entităţile infinitezimale (10 la puterea -18 m) ceea ce reprezintă un „zid dimensional” dincolo de care totul este energie, nimicul de care vorbeşte Biblia. Incapacitatea ştiinţei de a învinge „zidul termic”, „ orizontul cosmologic” al opacităţii, „zidul dimensiunilor” cuarcilor şi „zidul lui Planck” poate fi rezolvată cu ajutorul Teologiei Răsăritene. Ortodoxia, singura care acceptă energiile necreate şi care este plină de Lumina Dumnezeiască. Cele mai noi descoperiri cosmologice, precum şi ştiinţele mai noi, cum ar fi Cibernetica (adevăratul părinte este românul Odobleja), Teoria Haosului, a Fractalilor, Fizica cuantică şi sub-cuantică contrazic Evoluţionismul predat în vremea materialismului dialectic-comunist.
Dacă ştiinţa confirmă Crearea Universului de către o Inteligenţă Superioară (Persoană Supremă), Biserica Ortodoxă completează lipsele Creaţionismului de sorginte protestantă, în care, după creare, Dumnezeu s-a retras (solipsism) şi nu mai intervine. Ortodoxia susţine o „creare încontinuu” a lumii, o susţinere prin energiile necreate ale dumnezeirii. Dumnezeu nu este un impasibil, care creează din plictiseală sau moft, El este iubire şi pentru că este iubire maximă nu poate sta impasibil, dar nici nu poate viola libertatea pe care tot El a dat-o.
Până aici totul bine şi frumos, dar pietrele vorbelor aruncate în cyber spaţiu, nu au întârziat să apară: „cum poate un pârlit de popă să se bage cu nasu’ în ştiinţă, să-şi vadă de colivă şi de colaci...”, bine, bine, ingraţii mei neştiutori, în primul rând nu aveţi cum contrazice evidentele dovezi prezentate şi apoi vorbiţi de ceva ce nu aţi reuşit să experimentaţi, anume, „cascada Duhului” în Biserică, deoarece poate aţi intrat doar la botez şi poate veţi intra doar cu picioarele înainte, la moartea voastră fizică, că sufletească...sunteţi puşi în cel mai belicos coşciug darwinisto-materialist, de multişor timp.
A urmat: „Asasinii Inocentului”, în care v-am numit, detractorii mei...draci (nu prin fiinţă, ci prin dobândire şi apartenenţă!): „Asasiinii Incocentului sunt toţi laşii pământului, neterminaţii, stricaţii, prefăcuţii, fariseii, turnătorii, trădătorii, superficialii, mediocrii, materialiştii (în sens darvinist), neatenţii, mândrii, geloşii, invidioşii, flecarii, urâţii, conformiştii, disciplinaţii, culturalnicii, plafonaţii, hidoşii cu inima, piloşii, schimonosiţii la suflet, egoiştii, hazii, trepăduşii, ageamiii, masonii, ecumeniştii, mondialiştii, zevzecii, măgarii, profitorii, zeflemiştii, maneliştii, politrucii, securiştii, sioniştii, grosolanii, nepoliticoşii, răpănoşii, necizelaţii, obraznicii, comuniştii, exploatatorii, interesaţii, borfaşii, mincinoşii, neşlefuiţii, slugarnicii, neantizatii, pupincuriştii, lingăii, genul: „linge-cuminte picioarele”, mâncătorii de sub unghii, acediştii, lăudaroşii, molaticii, blegii, mototolii, torţionarii, moleşiţii, căcănarii, şi alţi cercopiteci fără creier şi inimă…”
Am continuat cu Cel asasinat, Inocentul, Măria Sa Copilul…din noi toţi: “Asasinăm incontinuu, copilul din noi, prin maturitatea înainte de termen, prin forţarea seriozităţii şi isteţimii naturale, de pe la şcoli, vrem ca, copilul nostru să fie geniu, îl ucidem încet, încet, făcând loc la hidoşenia profesiei de pe care să stea liniştit să-şi roadă ciolanul în faţa Tv-ului, şi să-şi petreacă cât mai multe concedii dincolo de termopanele casei refăcute şi a maşinii de lux. Dar el, copilul, zglobiul, nevinovatul unde l-am pierdut? Unde a rămas în urmă? Nu mai contează într-o lume de business-mani, nu? Cravata s-a substituit fraudulos jucăriilor nevinovate din cârpe, hârtie, beţe etc. Mingea, acest bol magic care sare până la soare şi se mai întoarce la odihnă în asfinţit cu obrajii îmbujoraţi, e înlocuită cu tastatura laptopului şi cu ecranul LCD care depersonalizează şi înroşeşte stupid ochii. Ursuleţul de pluş rămâne prăfuit, la fel şi maşinuţa de plastic care ne alinta singurătatea în detrimentul sclifositului şi pretenţiosului „service bun”, plătit cu sânge şi amintiri de copil. Ce proşti suntem cu toţii, de la un capăt la altul, fără noimă şi har!
Ucidem arta, prin ne-arta, promovând nulităţi cu pile…cu scălămbături sau imitaţii idioate rău. Dacă aţi mai fost în ultimul secol prin vreo galerie de artă să vedeţi ce ciudăţenii aninate pe pereţi. Imitaţii şi kischuri second-hand ce înfioară şi pereţii, dară-mi-te arta adevărată, care este creaţie, nu imitaţie. Adevăraţii artişti, creatorii, nu au dreptul, nu-i aşa, la expunere şi stau în umbra voastră...sau cel puţin aici!
Aţi ucis literatura, indiferent de asociaţie şi uniune a scriitorilor…pun pariu că nici nu bănuiţi cât de mediocrii sunteţi, şi habar nu aveţi că sunt alţii mult mai talentaţi decât voi, anonimi, la care nu veţi fi vrednici să le descheiaţi nici măcar sandalele de la picioare. Dar e vremea voastră, ce putem face?
Aţi ucis filmul…prin tembelele seriale ce nu se mai sfârşesc (credeam că numai universal este infinit, dar văd că şi telenovelele şi…prostia), în lacrimogenele creiere de gospodine post-decembriste frustrate. Tarkovschi, acest zeu al filmului, ca rugăciune se întoarce plictisit pe partea ailaltă…ce bine că a plecat…să nu mai vadă!
Ucideţi presa…tot prin ceea ce convine celui mai mare. Oriunde întorci capul, de la mare la zare, vezi Cotidiene, reviste, Periodice, etc…care publică nimicuri sau sunt axate pe teoria chibritului stins de mult. În fiece agenţie de presă e unu’ acolo domnule care taie totul, cenzurează ca să placă şefului sau plebei, dar peste tot e unu’, nu-I aşa că ştiţi în orasul vostru cel puţin unu’? Ia duceţi-vă domnilor la ei şi luaţi-i pur şi simplu de guler şi daţi-i un şut în dos!
Aţi schimonosit hâd Biserica, mireasa lui Dumnezeu, aproape aţi violat imacularea ei. Ce har, ce iertare, vă jucaţi domnilor cu focul sacru…şi culmea, tot voi daţi verdicte…ticăloşire fără margine, prostime fără măsură. Adaptăm neadaptatul, Iconomisim, Acrivia şi Pogorâm, Nepogorâtul! Suntem mai de plâns ca ultimul animal de pe lume, schimbăm, modernizăm, adaptăm, comentăm scălâmb canoane, de-a valma, promovăm şi ne complacem cu lăturile şi scursurile…pe cine credeţi că înşelaţi? Cu penseta domnilor se scoate neghina din grâu, nu cu cizmele!
Ucidem fără scrupule familia…prin familie! Familia e sfântă, familia e celula, etc…da, da, să o credeţi voi, care familie monşer? Vedeţi voi vreuna? Sau poate că „este”, dar nu prea multe! Ticăloşiţii de azi sunt şi ei părinţi, vă închipuiţi cum va arăta lumea mâine, când aceştia vor creşte mari?
Ucidem cuvântul prin vorbărie, cât mai multă, fără noimă…s-a scris în ultimul eon, enorm, mai este ceva de spus…nu cred, totul este zis…dar nici un cuvânt care să mişte piatra, să zidească…nimic! Veri naivitas!
Ucidem moştenirea dăruită nouă…natura, pământul, universul prin mândrie, căpoşenie, poluare spirituală şi materială, egoism feroce, ce…nu-I aşa? De câte ori aţi scuipat spre cer şi v-a căzut scuipatul pe faţă? De câte ori aţi aruncat o hârtie pe jos sau aţi fumat în aer…cât credeţi că va mai suporta acestea?
Ce mai este de ucis…să ucidem!”
Blestemăţii am primit şi aici…cum de-mi permit eu să le arăt Asasinilor morali şi nu numai,o oglindă ca să vadă hidoşenia chipurilor ce le poartă sub forme de cap, sau capete…? Şi iată că le-am arătat că sunt goi şi hidoşi…bine, bine, efectul a fost că, conştiinţa lor lucrează, atât, că despre schimbare….Dumnezeu cu mila!
Soluţia? Aceasta şi numai aceasta: „Lăsaţi Inocentul din tot ce vă înconjoară să iasă, să se descopere, să trăiască şi vă sigur că vă va da, mai mult decât puteţi duce, şi vă veţi minuna fericit! Să învăţăm sau să ne dezvăţăm de limbaj matur, să gângurim ca şi copiii, să ne jucăm ca ei, să ne îmbrăcăm ca ei, să se facă şcoli unde să ne dezveţe de toate apucăturile hâde ale oamenilor mari, din toate domeniile…nu ar fi frumos? O lume guvernată după placul copiilor, cu fluturaşi mai albi care zboară, cu dulciuri sănătoase peste tot, cu căţei pufoşi şi pisicuţe blânde, cu jucării… Orice aţi zice, alternative nu avem, a zis-o chiar El: „De nu veţi fi ca şi copiii nu veţi intra în Împărăţia lui Dumnezeu”, şi ce le place copiilor? De astea! Na!”
A urmat: „Celebritatea Iubirii” în care am făcut trecerea de la „Sandaua lui Empedocle” la „Săgeţile lui Eros” şi chiar la „Agape”-ul dumnezeiesc. Am dedicat articolul… „Ligiei din noi”, este vorba despre romanul creştin, de dragoste: „Qvo Vadis” a lui Sienkiewicz. Am criticat muţenia din Biserică vizavi de fiorul dragostei şi a răspunsurilor total neadecvate ale celor ce trebuiau să fie Luminofori şi sunt Întunecători…adică teologilor, preoţilor…formatorilor de caractere. Se vine în general cu stereotipii şi canoane aplicate aiuristic şi din plictis, nimic concret, pe limbajul şi forma tinerilor de azi. Nu mai ştim să aplicăm învăţăturile sfinte în dinamica de azi, de aici şi mulţimea de probleme şi deziluzii ale tinerilor care încearcă cu degetul marea vieţii. Am concluzionat: „Acest nod marinăresc, al lui Gordius („Gordian”) nu se poate dezlega decât prin iubire, fără mijloace convenţionale! Trebuie să vorbim fără reţinere, curat, adevărat, tinerilor despre iubire, Biserica încă nu e numai în ceruri, e şi pe pământ şi trebuie să răspundă nu la ce vrea ea (am scris intenţionat cu literă mică, deoarece mă refer la administraţia ei, acră şi seacă) ci la ce a fost menită. Ea trăieşte în cetate nu pe pustiu şi trebuie a da răspuns adecvat „ştiinţei de a conduce masele”, adică politicii, şi iubirii de orice fel, fără frustrări şi angoase”. Păcat că nu se înţelege la timp, nu ar mai fi atâtea lamentări că nu vin tinerii în Biserică, că suntem primii la avort, că, cuplurile se despart aşa uşor…etc…
În urma acestui articol de bun simţ, cred, o ploaie de injurii au curs ca nişte noroaie…nu este vorbă că nu aş şti cum să trec de ele, doar am „cizmele de cauciuc” ale bunului simţ şi cât de cât „cocoaşa sufletească” bătătorită de astfel de răspunsuri şleapede ca şi sufletele care le varsă, dar…mă doare că uneori vin din partea celor care se mai şi roagă…cu toate tacâmurile de icoase, irmoase, axioane….dar de impropriat….deh…..e greu! Am primit în articulări în genul cercetărilor cu băţul la fund a lui Coelho…deşi, cred că nu meritam…şi nu numai eu cred în subiectivismul meu (oare mai este ceva în afară de subiectiv?). Fiţi pe pace, nu voi mă veţi judeca şi nici altcineva dintre criticii mei cerberi. Ce mulţumire este faptul că nu aveţi influenţă decât la cei ca voi!!!
Printre alte articole, pe care nu le mai pomenesc aici a fost şi: „Extratereştrii şi (în) Biserica”, în care am încercat, voi hotărâţi dacă am reuşit să trec de la bătăliile pentru alte civilizaţii de prin universul acesta (ne-negate de Hristos, dar nici confirmate explicit) la cei mai apropiaţi…din Biserică. Şi cine adicătelea sunt aceştia din trupul Domnului? Toţi cei care vor să fie cum trebuie să fie…şi nu îşi pleacă genunchiul lui Baal, acesta fiind orice formă, organizaţie, persoană (aş fi preferat să-i zic individ!) din orice parte…Episcopie, Prefectură, partid….etc. Aici am primit „palme” zicându-mi-se: „Cum ai cutezat tu să vorbeşti despre personalităţi, ca Pr. Nicolaie Steinhardt, Pr. Stăniloaie, etc…la pertu’? Păi, dacă vă simţiţi apropiaţi, intimi chiar cu ei, prin acelaşi Duh care vă ispiră, cred că nu numai că nu s-ar fi supărat aceştia, ci ar fi creat o anumită stare, proprie numai prietenilor şi celor ce se iubesc în Hristos domnul…dar de unde să gustaţi voi acestea, prea-acrilor? Am vorbit acolo şi despre neghioaba slugărnicie confundată cu smerenia, despre demnitate umană, dar nu mândrie, despre diferenţa dintre iertare şi uitare…care nu merg mereu şi obligatoriu împreună….e clar….că într-o lume cocoşată, „scandalizezi” cu acestea! Dar cine a avut minte şi inimă de înţeles a înţeles!
Aş vrea să vă mai zic câte ceva, dar cred că deja aţi obosit (unii) chiar şi cu cititul în diagonală pe care îl faceţi…aşa că închei, aşteptând în continuare, părerile, ideile, laudele, injuriile…căci astea vă vor defini!

Acelaşi pentru cei care mă ştiu,
Oricine pentru alţii,

Iulian Gavriluta