Am vizionat aseara meciul dintre Los Angeles Lakers si New Orleans Hornets . Am remarcat apararea din acest sezon al lui Lakers, aparare ce o face, momentan, singura echipa cu 0 in dreptul infrangerilor,  si am reusit sa identific doua scheme de atac in urma carora un jucator de la LA ramane liber pentru a arunca de la 3 puncte.

Pe prima dintre ele v-o prezint in continuare, pe cea de-a doua urmand a o descrie saptamana viitoare .

Lakers incepe cu un aliniament 1-4, cu Kobe Bryant pe post de conducator de joc (imaginea 1). Hornets se apara om la om.

In prima faza se doreste pasarea mingei catre Derek Fisher, care profita de paravanul facut de Pau Gasol si Vladimir Radmanovic si incearca sa iasa la pasa dincolo de semicercul de 3 puncte (imaginea 2).

Chris Paul, aparatorul sau direct, evita insa paravanul facut de cei din LA si continua sa il marcheze pe Fisher ceea ce il determina pe Bryant sa ii paseze lui Bynum. Dupa ce ii paseaza coechipierului sau Bryant paraseste zona din varful semicercului si ajunge sub panou (imaginea 3). Aceasta coborare a lui Kobe are dublu rol. In primul rand elibereaza suprafata de teren unde se afla initial pentru a-i oferi suficient spatiu de desfasurare coechipierului care venea la primire. In al doilea rand are rolul de a pacali apararea si de a pune presiune pe aceasta, determindu-si adversarii sa “vegheze” mai atent zona de sub panou si sa nu mai acorde atat de mare atentie perimetrului.

Exact acest lucru se intampla cateva secunde mai tarziu. Radmanovic profita de neatentia aparatorului sau direct care pare mai preocupat sa dubleze la Kobe in eventualitatea in care acesta primeste mingea decat sa il apere pe sarb si de un nou paravan, facut de aceasta data de Gasol si Fisher, iese la trei puncte, primeste mingea de la Bynum, arunca si inscrie (imaginile 4 si 5).

Din dispunerea jucatorilor lui Lakers in momentul in care Radmanovic primeste mingea se observa ca acesta ar fi avut si alte variante in eventualitatea in care nu ar fi putut aruncat la cos. Astfel, in afara lui Andrew Bynum care face blocaj la Paul, jucatorul care a “schimbat” la sarb in momentul in care Fisher s-a dus la paravan, ceilalti 3 jucatori in albastru au ocupat pozitii suficient de bune pentru a primi mingea si a continua faza. Astfel Derek Fisher si Pau Gasol au iesit din blocaje primul catre linia de trei puncte iar celalalt in zona de trei secunde iar Bryant a ocupat si el o pozitie buna pentru a primi mingea si eventual a juca 1 la 1 cu adversarul sau direct.

ştiu ca nu te poţi ascunde într-un blog…

m-am ataşat de nenorocita de sticlă de vin roşu.

povestea mea e şi a ta, cititorule. pe tine care te apasă noiembrie şi aerul rece îţi inundă plămînul pînă la epuizare.

condoleanţe.

al dracului playlist alege numai lonely nights şi melodii care adîncesc. e automutilare. da. nici eu nu schimb. mai bine mai sorb o gură de vin. e dulce. e roşu. e de noapte. probabil că aveai dreptate cînd spuneai că-s instabilă. aşa-s. instabilă. nici eu nu ştiu cînd mi-e soare sau cînd mi-e nor deasupra capului. nu am numărat niciodată nimic. de teama de a nu rămîne fără număr, fără tine, fără suflu. merg mai departe cu gura căscată. şi ce? nu am curaj să vreau să mă gîndesc.

vreau asta . să rîd şi eu de suferinţele altora. suferinţele celor mari. poate să mă regăsesc în întrebările lor. şi poate să-mi răspund sincer. exist. asta o văd în ochi tăi. dar nu mi-e de ajuns. nu mi-e de ajuns să respir, să merg, să fiu captivă.

împing vlăguită  pereţii pe care i-am ridicat cu atîta sîrguinţă. îi împing pînă la refuz şi mă izbesc în mine, în eu-l ăsta stupid, în neajuns, în litere înşirate fără noimă.

aştept să apară subtitrarea la blindness şi să văd acolo care-i treaba.

care-i lupa mea? care-i viaţa? şi unde-mi atîrnă greu voinţa? în alţii. le-am dăruit-o pe vremea cînd credeam. cînd aveam cui.

playlist

in a manner of speaking m-aş duce de nebună undeva unde-s mai mult de 30 de grade şi ti-aş ura boa sorte şi ti-aş face cu mîna din blue islands. ţi-aş cînta o baladă de nothing else matters şi mi-aş urma drumul, pe o autostrada care să nu se încheie niciodată. give me one reason să rămîn să te mai văd my playground love. ştiu un lucru, everybody gotta learn sometimes. ştiu că only time o să mă faca să feel drumul to the moon and back. siempre me quedara noaptea şi ziua care se perindă prin faţa ochilor mei neputincioşi.

ştiu, nu mă pot ascunde într-un blog

simt că nu mai simt decît o apăsare în piept. şi nu e inima. e marţi de noiembrie.